OLIVER and OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

OLIVER and OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2003)

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 6104/00 și altele 8 de către Ian E. OLIVER și alții împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 4 noiembrie 2003 ca Cameră compusă din: Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle Având în vedere cererile de mai sus, având în vedere deciziile parțiale din 12 martie și 30 aprilie 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Circumstanțele cazurilor atașate A se vedea tabelul. Conform legii Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială sunt plătite din Fondul Național de Asigurări. În momentul material, secțiunea 1 din Legea privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”) prevedea că fondurile necesare pentru a plăti astfel de beneficii, inclusiv plata văduvei, alocarea mamei văduvă și a pensiei văduvei, ar fi furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigătorii, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de către Parlament. Bărbații și femeile câștigători au fost (și sunt) obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în conformitate cu statutul lor de salariați sau de salariați independenți. Plata de văduvă în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă avea dreptul la plata unei văduve (la momentul material, o plată forfetară de 1000 de lire sterline (GBP) dacă: (i) a fost sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit sau el nu a avut dreptul la o pensie de pensie de categorie A; (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situațiile prezente: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-o schemă a Actului; și (ii) ea a avut dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat. Pensiunea văduvă în temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la pensie de văduvă dacă: (i) soțul ei a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Actului; și (ii) la data decesului soțului ei, a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) a încetat să aibă dreptul la alocația unei mame văduvă la momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Pentru perioada până la 7 aprilie 1997, termenele pentru a solicita plata văduvă și alocația mamei văduvă au fost stabilite în Regulamentele privind securitatea socială (Claims and Payments) 1987 („Regulamentele din 1987”), dintre care art. 19 prevedea: „(6) Timpul stabilit pentru a solicita prestații care nu sunt specificate în coloana 1 a anexei 4 este – ... (b) Douăsprezece luni în cazul beneficiului ... (7) Perioadele de șase și douăsprezece luni prevăzute de alineatul (6) sunt calculate de la oricare zi în care, în afară de a satisface condiția de a face o cerere, reclamantul are dreptul la beneficiul în cauză.” Începând cu 7 aprilie 1997, Regulamentul 19 a fost modificat astfel încât să citească: „(2) Timpul prescris pentru a solicita prestațiile menționate la alineatul (3) este de trei luni începând în ziua în care, în afară de a satisface condițiile depunerii unei cereri, reclamantul are dreptul la prestația în cauză. (3) Beneficiile la care se aplică alineatul (2) sunt – ... (g) beneficiul văduvului; ...” Termenele stabilite în versiunea modificată a Regulamentului 19 se aplică tuturor cererilor de beneficii ale văduvelor făcute la 7 aprilie 1987, indiferent de data pierderii. În plus, art. 1 alineatul (2) din Legea de administrare a securității sociale din 1992 prevede, în ceea ce privește cererile de plată a văduvei: „În cazul în care, în conformitate cu subsecțiunea (1) de mai sus, o persoană este obligată să facă o cerere sau să fie tratată ca fiind o cerere pentru o prestație pentru a avea dreptul la aceasta – (a) în cazul în care beneficiul este plata unei văduve, ea nu are dreptul la aceasta în ceea ce privește un deces care are loc mai mult de 12 luni înainte de data la care cererea este efectuată sau tratată ca fiind efectuată ...“ Secțiunea 262 alineatul (1) din Legea din 1988 privind impozitele asupra veniturilor și societății: „În cazul în care un bărbat căsătorit al cărui soție locuiește cu el moare, văduva sa are dreptul – (a) pentru anul de evaluare în care se produce decesul, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma prevăzută la secțiunea 257A alineatul (1) pentru anul respectiv, și (b) (cu excepția cazului în care ea se căsătorește din nou înainte de începerea acestuia) pentru următorul an de evaluare, la o reducere a impozitului pe venit calculată prin referință la o sumă egală cu suma specificată la art. 257A alineatul (1) pentru anul respectiv.” Legea Reforma de Protecție Socială și Pensiuni („Legea din 1999”) a introdus două noi prestații de securitate socială, alocarea părintelui văduvizat și a alocarea de depășire. Alocarea părintelui văduvizat a înlocuit alocația mamei văduvă. Amândoi sunt plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile relevante de calificare. De asemenea, Legea din 1999 a introdus o nouă plată de securitate socială, numită o plată de livrare, plătită atât bărbaților cât și femeilor în locul plății văduvei. Partea relevantă a Legii din 1999 a intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permite oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la sau după aceea, sau orice femeie a căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite în cazul livrarii de livrare a părintelor văduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduve și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare. COMPLAINTE Reclamanții se plâng că securitatea socială și/sau legislația fiscală britanică le discrimină pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții în cererile nos. 66293/01, 67120/01, 68056/01 și 68621/01 invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. Reclamanții în cererile nr. 6104/00, 61956/00 68452/01 și 12828/02 se plâng că lipsa de dispoziții privind beneficiile văduvilor în temeiul legislației britanice de securitate socială le discrimină pentru motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată împreună cu art. 8 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. Reclamanții în cererile nr. 66293/01, 67120/01 și 12895/02 depun aceleași plângeri în ceea ce privește lipsa prevederii alocațiilor fiscale pentru persoanele care au depășit de la dreptul fiscal britanic. Reclamanții în cererile nos. 68056/01 și 68621/01 depun aceleași plângeri în ceea ce privește lipsa prestațiilor pentru văduvi și alocarea impozitului pentru persoanele care au depășit de la dreptul fiscal. Unele dintre reclamanții invocă, de asemenea, art. 13. art. 14 din Convenție prevede: „Ocuparea drepturilor și libertăților prevăzute în [] Convenția este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 din Convenția prevede (dacă este cazul): „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” art. 13 din convenție prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți prevăzute în [] Convenție sunt încălcate are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” 61956/00 și 68056/01 se plâng de nepagarea plății văduvă și a alocației mamei văduvă, aceasta din urmă de la data pierderii. Reclamanții în cererile nos. 6104/00, 68452/01, 68621/01 și 12828/02 se plâng de nepagarea plății a alocației mamei văduvă de la data cererilor lor respective, astfel cum se prevede la coloana 5 a tabelului atașat. Curtea constată că Guvernul nu contestă admisibilitatea plângerilor reclamanților de mai sus. Curtea consideră că plângerile susțin probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a fondului. Prin urmare, Curtea concluzionează că aceste plângeri nu sunt manifestamente nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă a acestora. Alocarea impozitului la lichidare Curtea constată că Guvernul nu face nicio observație cu privire la admisibilitatea cererilor de către solicitanți în cererile nos. 66293/01, 67120/01, 68621/01 și 12895/02 privind nepagarea alocației împotriva impozitului pe venit care ar fi fost plătită femeilor în situația lor. Curtea consideră că plângerile susțin probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror determinare necesită o examinare a meritelor. Prin urmare, Curtea concluzionează că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv de declarare inadmisibilă. Guvernul contează admisibilitatea cererii de către reclamant în cererea nr. 68056/01, deoarece el nu a formulat o cerere de indemnitate fiscală pentru care s-a plâns și astfel nu a putut pretinde a fi o victimă a discriminării în sensul Convenției. Reclamantul admite că reclamația este inadmisibilă. Prin urmare, partea din cererea sa trebuie declarată inadmisibilă, vădit nefondat, în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4. Pensiunea văduvă – posibile cereri viitoare Reclamanții în cererile nr. 6104/00, 61956/00, 68056/01, 68452/01 și 68621/01 se plâng că femeile situate în mod similar într-un moment dat vor avea dreptul la pensie de văduvă. Guvernul contează admisibilitatea cererilor în măsura în care se referă la viitoarea neautorizare la pensie de văduvă. În urma hotărârii Curții în Willis v. Regatul Unit (nu. 36042/97, CEDH 2002-IV), observă că chiar dacă reclamanții sunt femei și discriminarea a căror plângere a fost astfel eliminată, acestea nu ar fi calificate pentru pensie de văduvă în condițiile prevăzute în Legea de 1992 timp de câțiva ani, astfel încât și nu ar putea să se califice niciodată din cauza efectelor altor condiții legale. Acestea susțin că plângerile sunt în acest sens pur ipotetic și ar trebui să fie declarate inadmisibilă.Niciunul dintre reclamanții nu a formulat în sprijinul posibilelor cereri viitoare de pensie a văduvei, ca răspuns la observațiile guvernamentale. Curtea reamintește observațiile Curții în cazul Willis menționat anterior (art. 50) că, „... din moment ce reclamantul nu a fost tratat diferit de o femeie într-o situație analogă, nu apare nicio problemă de discriminare contrară articolului 14 în ceea ce privește dreptul la pensie de văduvă cu privire la faptele acestui caz”, și constată că, în măsura în care plângerile reclamanților se referă la cererile viitoare, ipotetice pentru pensia de văduvă, acestea nu sunt distinse de cele ale reclamantului în Prin urmare, această parte a fiecărei cereri trebuie să fie declarată inadmisibilă, în mod manifest nefondat, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și cu art. 4 Plainte în temeiul articolului 13 Reclamanții în cererile nr. 66293/01, 67120/01, 68056/01 și 68621/01 invocă, de asemenea, art. 13 din Convenție. Niciuna dintre părți nu a formulat alte observații cu privire la admisibilitatea acestor plângeri. Curtea reamintește că art. 13 nu merge atât de departe în ceea ce privește garantarea unui remediu care să permită contestarea legislației primare a unui stat contractant în fața unei autorități naționale, deoarece aceaceasta este contrară convenției (a se vedea, de exemplu, Willis v. Regatul Unit) , nr. 36042/97, § 62, CEDO 2002-IV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . inadmisibil plângerile reclamanților în măsura în care se referă la posibilele cereri viitoare de pensie a văduvei; declara inadmisibil plângerile în ceea ce privește art. 13 din Convenție; declara restul cererilor admisibile, fără a judeca meritele cazului. Michael O’Boyle Matti Pellonpää Președintele grefierului NUMUL DE APLICĂ DATA DE DATA DE DATA CLAIM CLAIM CLAIM PENTRU INTRODUCȚIE DE MĂSURI DE MĂSURI A MĂSURII SUPRAVĂRII SUPRAVĂRII TAX ALLOWANCE Ian OLIVER 61604/00 31/05/00 22/04/94 14/05/00 Da David GREENHALGH 61956/00 03/10/00 10/11/99 01/12/99 Da Roger CELIA 66293/01 16/10/00 30/01/97 12/09/00 Da Clifford NORBURY 67120/01 16/10/00 06/04/97 12/09/00 Da Patrick GAMBLE 68056/01/01 13/06/00 10/07/00 Da Colin BRITTEN 68452/01 26/02/01 07/04/03 12/05/00 Da Stewart SINCLAIR 68621/01 28/11/00 09/11/94 18/05/00 Da Da John ROBERTSON 12828/02 01/03/00 28/01/97 05/06/00 Da William CRILLY 12895/02 26/0900 10/03/97 24/02/00 Da Anexa

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 61604/00 and 8 others

by Ian E. OLIVER and Others

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4

November 2003 as a Chamber composed of:

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and Mr

M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above applications,

Having regard to the partial decisions of 12 March and 30 April 2003,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

A.

The circumstances of the cases

See attached table.

B.

Relevant domestic law and practice

Under United Kingdom law, certain social security benefits are paid for out of the National Insurance Fund. At the material time, Section 1 of the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”) provided that the funds required for paying such benefits, including Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance, and Widow’s Pension, were to be provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament. Male and female earners were (and are) obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners.

1.

Widow’s Payment

Under Section 36 of the 1992 Act, a woman who had been widowed was entitled to a widow’s payment (at the material time, a lump sum payment of 1,000 pounds sterling (GBP) if:

(i)

she was under pensionable age at the time when her husband died, or he was not then entitled to a Category A retirement pension;

(ii)

her husband satisfied certain specified social security contribution conditions set out in a Schedule to the 1992 Act.

2.

Widowed Mother’s Allowance

Under Section 37 of the 1992 Act, in so far as relevant, a woman who had been widowed (and who had not remarried) was entitled to a mother’s allowance on certain conditions, the following being the relevant conditions to the circumstances of the present cases:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

she was entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband.

3.

Widow’s Pension

Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who had been widowed (and who had not remarried) was entitled to a widow’s pension if:

(i)

her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and

(ii)

at the date of her husband’s death she was over the age of 45 but under the age of 65; or

(iii)

she ceased to be entitled to a widowed mother’s allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65.

4.

Time-limit for applications for benefits

For the period up to 7 April 1997, the time-limits for claiming widow’s payment and widowed mother’s allowance were set out in the Social Security (Claims and Payments) Regulations 1987 (“the 1987 Regulations”), regulation 19 of which provided:

“(6)

The prescribed time for claiming benefits not specified in column (1) of Schedule 4 shall be – ...

(b)

twelve months in the case of ... widow’s benefit ...

(7)

The periods of six and twelve months prescribed by paragraph (6) are calculated from any day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned.”

As of 7 April 1997, regulation 19 was amended so as to read:

“(2)

The prescribed time for claiming the benefits specified in paragraph (3) is three months beginning on the day on which, apart from satisfying the condition of making a claim, the claimant is entitled to the benefit concerned.

(3)

The benefits to which paragraph (2) applies are – ...

(g)

widow’s benefit; ... ”

The time-limits set out in the amended version of regulation 19 applied to all widows’ benefits claims made as of 7 April 1987, regardless of the date of bereavement.

In addition, section 1(2) of the Social Security Administration Act 1992 provides, in relation to claims for Widow’s Payment:

“Where under subsection (1) above a person is required to make a claim or to be treated as making a claim for a benefit in order to be entitled to it –

(a)

if the benefit is a widow’s payment, she shall not be entitled to it in respect of a death occurring more than 12 months before the date on which the claim is made or treated as made ... ”

5.

Bereavement Tax Allowance

Section 262(1) of the Income and Corporation Taxes Act 1988 provided:

“Where a married man whose wife is living with him dies, his widow shall be entitled –

(a)

for the year of assessment in which the death occurs, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year, and

(b)

(unless she marries again before the beginning of it) for the next following year of assessment, to an income tax reduction calculated by reference to an amount equal to the amount specified in section 257A(1) for that year.”

6.

The Welfare Reform and Pensions Act 1999

The Welfare Reform and Pensions Act (“the 1999 Act”) introduced two new social security benefits, Widowed Parent’s Allowance and Bereavement Allowance. The Widowed Parent’s Allowance replaced the Widowed Mother’s Allowance. The Bereavement Allowance replaced the Widow’s Pension. Both are payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The 1999 Act also introduced a new social security payment, called a Bereavement Payment, payable both to men and women in place of the Widow’s Payment.

The relevant parts of the 1999 Act entered into force on 9 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for Widowed Parent’s Allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for Bereavement Payment or Bereavement Allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date.

The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 9 April 2001. They will thus continue to be entitled to the Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension where the relevant qualifying conditions are met.

COMPLAINTS

The applicants complain that British social security and/or tax legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. The applicants in applications nos. 66293/01, 67120/01, 68056/01 and 68621/01 also invoke Article 13 of the Convention.

THE LAW

The applicants in applications nos. 61604/00, 61956/00 68452/01, and 12828/02 complain that the lack of provision for widowers’ benefits under British social security legislation discriminates against them on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. The applicants in applications nos. 66293/01, 67120/01 and 12895/02 make the same complaint in respect of lack of provision for bereavement tax allowance for men under British tax legislation. The applicants in applications nos. 68056/01 and 68621/01 make the same complaint in respect of lack of provision of both widowers’ benefits and bereavement tax allowance. Some of the applicants also invoke Article 13.

Article 14 of the Convention states:

“The enjoyment of the rights and freedoms set forth in [the] Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”

Article 8 of the Convention provides (as relevant):

“1.

Everyone has the right to respect for his private and family life...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country ...”

Article 1 of Protocol No. 1 states:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

Article 13 of the Convention provides:

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

A.

Widow’s Payment and Widowed Mother’s Allowance

The applicants in applications nos. 61956/00 and 68056/01 complain about non-payment of widow’s payment and widowed mother’s allowance, the latter from the date of bereavement. The applicants in applications nos. 61604/00, 68452/01, 68621/01 and 12828/02 complain about non-payment of widowed mother’s allowance from the date of their respective claims, as set out at column 5 of the attached table. The Court notes that the Government do not contest the admissibility of the above applicants’ complaints.

The Court considers that the complaints raise serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. The Court concludes therefore that these complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 §

3 of the Convention. No other ground for declaring them inadmissible has been established.

B.

Bereavement Tax Allowance

The Court notes that the Government do not make any observations as to the admissibility of the claims by the applicants in applications nos.

66293/01, 67120/01, 68621/01 and 12895/02 about non-payment of the allowance against income tax which would have been payable to women in their situation. The Court considers that the complaints raise serious issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination of the merits. The Court concludes therefore that these complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 §

3 of the Convention. No other ground for declaring them inadmissible has been established.

The Government contest the admissibility of the claim by the applicant in application no. 68056/01, as he did not make a claim for the tax allowance about which he complained and so could not claim to be a victim of discrimination for the purposes of the Convention. The applicant concedes that the claim is inadmissible. That part of his application must therefore be declared inadmissible as manifestly ill-founded under Article 35 §§ 3 and 4.

C.

Widow’s Pension – possible future claims

The applicants in applications nos. 61604/00, 61956/00, 68056/01, 68452/01 and 68621/01 complain that similarly situated women would at some point in the future become entitled to a widow’s pension. The Government contest the admissibility of the claims insofar as they relate to future non- entitlement to widow’s pension. Following the Court’s judgment in

Willis v.

the United Kingdom

(no. 36042/97, ECHR 2002-IV), they observe that even if the applicants were women and the discrimination of which they complain was thus removed, they would not qualify for a widow’s pension under the conditions set out in the 1992 Act for some years hence and might never qualify due to the effect of other statutory conditions. They submit that the complaints are in that regard purely hypothetical and should be declared inadmissible. None of the applicants have made submissions in support of their possible future claims for widow’s pension in response to the Government’s observations.

The Court recalls the comments of the Court in the above mentioned

Willis

case (§ 50) that,

“... since the applicant has not been treated differently from a woman in an analogous situation, no issue of discrimination contrary to Article 14 arises as regards entitlement to a Widow’s Pension on the facts of this case”,

and finds that insofar as the applicants complaints relate to future, hypothetical claims for a widow’s pension, they are indistinguishable from that of the applicant in the

Willis

case. That part of each application must therefore be declared inadmissible as manifestly ill-founded, under Article

35 §§ 3 and 4.

D.

Complaints under Article 13

The applicants in applications nos. 66293/01, 67120/01, 68056/01 and 68621/01 also invoke Article 13 of the Convention. Neither of the parties made further submissions as to the admissibility of these complaints. The Court recalls that Article 13 does not go so far as to guarantee a remedy allowing a Contracting State’s primary legislation to be challenged before a national authority on grounds that it is contrary to the Convention (see, for example,

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, § 62, ECHR 2002-IV). It follows that this aspect of the applications concerned is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

inadmissible the complaint of the applicant in application no.

68056/01 about non-payment of bereavement tax allowance;

Declares

inadmissible the complaints of the applicants insofar as they relate to possible future claims for widow’s pension;

Declares

inadmissible the complaints in respect of Article 13 of the Convention;

Declares

the remainder of the applications admissible, without prejudging the merits of the case.

Michael

O’Boyle

Matti

Pellonpää

Registrar

President

NAME OF APPLICANT

APPLICATION

DATE OF

DATE OF

DATE OF CLAIM

CLAIM FOR

CLAIM FOR BEREAVEMENT

NO

INTRODUCTION

WIFE’S DEATH

WIDOWS’ BENEFITS

TAX ALLOWANCE

Ian OLIVER

61604/00

31/05/00

22/04/94

14/05/00

Yes

No

David GREENHALGH

61956/00

03/10/00

10/11/99

01/12/99

Yes

No

Roger CELIA

66293/01

16/10/00

30/01/97

12/09/00

No

Yes

Clifford NORBURY

67120/01

16/10/00

06/04/97

12/09/00

No

Yes

Patrick GAMBLE

68056/01

04/01/01

13/06/00

10/07/00

Yes

Yes

Colin BRITTEN

68452/01

26/02/01

07/04/03

12/05/00

Yes

No

Stewart SINCLAIR

68621/01

28/11/00

09/11/94

18/05/00

Yes

Yes

John ROBERTSON

12828/02

01/03/00

28/01/97

05/06/00

Yes

No

William CRILLY

12895/02

26/09/00

10/03/97

24/02/00

No

Yes

ANNEX