CtEDO 04.09.2003 Auto

LAGOUVARDOU-PAPATHEODOROU et AUTRES contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
04.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LAGOUVARDOU-PAPATHEODOROU et AUTRES contre la GRECE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

Prima DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 7221/01 prezentată de Chrysoula LAGOUVARDOU-PATHEDOROU și de alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 4 septembrie 2003 într-o cameră compusă din domnul Lorenzen președinte C.L. Rozakis Mes Tulkens Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky judecători și domnul Nielsen; grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 iunie 2001, având în vedere decizia parțială din 29 august 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Cele 25 de recurente, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisante elene, angajate în domeniul securității sociale ( G. Skiani, director pe lângă Consiliul Juridic de la ë , și domnul I. Bakopoulos, auditor la Consiliul Juridic de la . Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 septembrie 1991, recurentele au sesizat instanța administrativă cu privire la o cerere de condamnare a IIKA la plata unei prime pentru salariul lor, în valoare de 293 436 de drahme (861,15 euro) pentru fiecare. La 23 iulie 1993, Tribunalul a declarat acțiunea introdusă de recurente n 8, 12, 14 și 23 inadmisibile, pe motiv că acestea nu erau reprezentate în mod legal. Tribunalul a acceptat parțial cererea celorlalte recurente și a condamnat la plata unor sume cuprinse între 23 237 și 252 837 drahme (judecata nr. 6478/1993). La 21 martie 1994, la IKA interjeta apelul la hotărârea menționată. La 21 februarie 1997, instanța administrativă da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8, 12, 14 și 23, pe motiv că acțiunea introdusă de acestea era în orice caz declarată inadmisibilă de instanța de primă instanță. La 8 septembrie 1997, toate recurentele s-au ocupat de casare. Ulterior, Parlamentul grec a adoptat legea nr. 2721/1999, care excludea recursul în casare în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 500 000 drahmes și a pronunțat anularea oricărei proceduri judiciare aferente acesteia, eventual pendinte în fața acestei instanțe (art. Cu toate acestea, 2 din această lege prevedea că persoanele care au fost deja prevăzute în casare cu un termen de 60 de zile de la 16 septembrie 1999 (adică de la data publicării legii), pentru a susține faptul că litigiul ar avea pentru ele un impact financiar semnificativ, care ar justifica continuarea procedurii. La 22 februarie 2001, grefa Consiliului de Stat a informat recurentele că, prin decizia nr. 1816 din 19 decembrie 2000, procedura privind recursul lor la casarea împotriva hotărârii nr. 871/1997 a Tribunalului Administrativ de Apel fusese anulată în conformitate cu dispozițiile Legii nr 2721/1999. GRIFS Invocând art. 6 § 1 din Convenție, recurentele se plâng că procedura în fața Consiliului nu a fost echitabilă. Invocând aceeași dispoziție, ele se plâng și de durata procedurii. Curtea a remarcat că, deși majoritatea recurentelor au obținut câștig de cauză în primă instanță, acțiunile recurentelor nr. 8, 12, 14 și 23 au fost declarate inadmisibile, pe motiv că acestea nu erau reprezentate în mod legal. Această soluție a fost, de asemenea, confirmată în a doua instanță, atunci când a fost examinată cererea condusă de IKA împotriva tuturor recurentelor. În aceste condiții, chiar dacă recurentele menționate anterior s-au ocupat ulterior de Casație, Curtea este de acord cu guvernul că acestea nu pot pretinde că au fost afectate de presupusele încălcări, deoarece, prin neglijența lor, ele s-au aflat încă de la început în afara procedurii pe care o deduc și nu au în niciun moment dat instanțelor sesizate posibilitatea de a le considera ca fiind părți la litigiu. Prin urmare, acestea nu pot fi în mod clar afectate de procedura incriminată. Prin urmare, cererea, atât timp cât a fost introdusă de recurentele nr. 8, 12, 14 și 23, trebuie respinsă în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. Recurentele se plâng că nu au beneficiat de un proces echitabil pentru determinarea dreptului lor civil la plata unei prime pentru salariile lor, deoarece problema prezentată instanțelor naționale a fost soluționată definitiv de legislator și nu de autoritățile judiciare. În special, ele afirmă că legea nr. 2721/1999 a influențat în mod direct soluționarea litigiului; totuși, această lege a fost adoptată în timp ce recursul lor era deja în fața Consiliului de Stat. Acestea au fost formulate la art. 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărui părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul afirmă că recurentele nu au epuizat căile de atac interne, deoarece nu s-au predominat de posibilitatea ca acestea să le dea art. 52 Õ 2 din Legea nr. 2721/1999, conform căreia ar fi putut solicita continuarea procedurii invocând latura financiară a litigiului. În ceea ce privește fondul, guvernul insistă asupra caracterului extraordinar al recursului în casare. El subliniază că cauza recurentelor a fost examinată de două instanțe care dispun de deplina jurisdicție și că echitatea procedurilor care au avut loc în fața acestor instanțe nu a fost pusă în discuție în fața Curții. El susține că noua lege a fost adoptată cu scopul de a evita o congestionare excesivă a rolului Înaltei Instanțe administrative și susține că jurisprudența Curții recunoaște că legile procedurale se aplică imediat procedurilor în curs. 35-39. Recurentele afirmă că termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr 2721/1999 pentru exercitarea acestei căi de atac începea să curgă de la data publicării legii în litigiu ; or, ele nu au fost în măsură să se simuleze rapid de existența acestei legi, deoarece ele nu au avut nici un motiv să se îndoiască că cauza lor a fost pendinte în fața Consiliului de Stat, o nouă lege ar fi intervenit pentru a pune în pericol admisibilitatea recursului lor. În orice caz, recurentele au declarat că nu au putut să își asume responsabilitatea financiară pentru litigiu, deoarece au solicitat doar plata a 861,15 EUR fiecare. În ceea ce privește fondul, recurentele afirmă că trimiterea la cauza Brualla Gómez de la Torre nu este relevant deoarece, în această cauză, recurenta și-a declarat pur și simplu intenția de a prezenta un recurs și n 9-10).În schimb, recurentele subliniază că au sesizat Consiliul cu doi ani înainte de publicarea legii incriminate. Ele susțin că Curtea nu consideră că trebuie să se pronunțe cu privire la o excepție privind neobosirea căilor de atac interne ridicate de guvern, această parte a cererii putând fi respinsă din următoarele motive. Curtea consideră că trimiterea la cauza Brualla Gómez de la Torre În hotărârea sa din 19 decembrie 1997 menționată anterior, Curtea a considerat că soluția adoptată în speță de instanțele spaniole și în speță a unui principiu general recunoscut conform căruia, cu excepția unor dispoziții exprese în sens contrar, legile de procedură se aplică imediat procedurilor în curs de desfășurare. : actualizarea ratei jurisdicției aplicabile recursurilor la casare în acest domeniu, cu scopul de a evita aglomerarea excesivă a rolului Tribunalului Suprem prin cauze de mai mică importanță. ulterior, în lacun, la examinarea cauzei recurentei de către instanța de primă instanță (...), apoi de către [o] instanță de apel, ambele dispunând de înfășurarea jurisdicției, și a ajuns la concluzia că, având în vedere specificitatea rolului pe care îl joacă Tribunalul Suprem ca instanță de Casație, se poate admite că un formal mai mare se asortează cu procedura urmată în fața sa ( Brualla Gómez de la Torre c. Spania , op. cit., p. 2956, §§ 35-39). Curtea nu face distincție în speță nici un motiv de sine Ö Õ de la această jurisprudență. Comisia consideră că prezenta cauză este similară cu cauza Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Brualla nu declarase, înainte de publicarea legii spaniole, că intenția sa de a se supune casării nu poate diferenția cele două cauze, așa cum susțin recurentele, deoarece această declarație de la adresa nu era expresia unei simple dorințe, ci constituia, conform legislației în vigoare, o formalitate necesară prevăzută printre celelalte condiții de admisibilitate a recursului în casare (Articolul În schimb, Curtea consideră că prezenta cauză nu poate fi comparată cu cauza Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia. Mai sus, referitor la anularea printr-un act legislativ a unei hotărâri cu privire la existența unei datorii a statului, deoarece, în această cauză, legea în litigiu nu era o lege de procedură care reglementează accesul respondenților la o instanță de recurs, ci o lege care se referă în realitate la o astfel de lege, fără a menționa această lege. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurentele se plâng, de asemenea, de durata procedurii. Guvernul afirmă că cauza prezenta o anumită complexitate, legată de numărul recurentelor, adaugă că instanțele din primă și a doua instanță au acționat într-un interval de timp rezonabil. Durata procedurii în fața Consiliului de Stat nu trebuie luată în considerare, deoarece cauza nu a fost examinată pe fond. Recurentele susțin că cauza lor nu a fost complexă și că răspunderea pentru întârzieri revine exclusiv organizării incorecte a instanțelor interne. Curtea consideră că, având în vedere criteriile prevăzute de jurisprudența sa în materie de termen rezonabil și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declar admisibil, toate mijloacele de fond rezervate, cauza recurentelor nr. 1-7, 9-11, 13, 15-22 și 24-25 întemeiat pe durata procedurii Declar restul cererii inadmisibile pentru surplus. Søren Nielsen Peer Lorenzen Grefier adjunct Președintele Lista recurentelor Chrysoula LAGOUVARDOU-PATHEODOROU Sophia KONSTANTINDOU Niki PROTOPSALTI-SPANTIDI Maria PAPADAKI-MONOFATSIOTI Athanasia ALEXOPOULOU Georgia DANIIL Vassilillia Vassiliki soURVINOU Kalliopi PLAINOU EFYCHIA KRITOU Arista Chatzopoulou-KOSTRIVA Thomais KALOGIROU-PETROPOULOU Ageleki TRIANTAFYLOU Aikaterini KATERINAKI Maria NASIAKOU CHRYSOULA KALLERGI-NEZI Venetia ZACHAROPOULOU KALIopi GINI Georgia KOTSAKI DESPIADI ATHINA SEKEI Nafsika CHRISTIDOU Despina Tarla-chavadelou Eleni Vasilakou-konstantopoulou Eleni ANAGNOSTOU

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-08-29
0,97
LAGOUVARDOU-PAPATHEODOROU et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 72211/01 présentée par Chrysoula LAGOUVARDOU-PAPATHEODOROU et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 août 2
CtEDO 2003-09-25
0,96
KOUREMENOS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72289/01 présentée par Georgios KOUREMENOS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une ch
CtEDO 2003-09-04
0,96
VELI-MAKRI et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72267/01 présentée par Panagiota VELI-MAKRI et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 septembre 2003 en une ch
CtEDO 2005-02-10
0,96
AFFAIRE LAGOUVARDOU-PAPATHEODOROU ET AUTRES c. GRECE
s et D. Tzouvelopoulou, avocats au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») est représenté par les délégués de son agent, M me G. Skiani, assesseur auprès du Conseil Juridique de l’Etat, et M. I. Bakopoulos, auditeur au
CtEDO 2003-09-25
0,95
GIAMAS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72285/01 présentée par Philippos GIAMAS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une chamb
Sursă