CtEDO 04.09.2003 Auto

VELI-MAKRI et AUTRES contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
04.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VELI-MAKRI et AUTRES contre la GRECE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii n 72267/01 prezentate de Panagiota VELI-MAKRI și de alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 4 septembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii Lorenzen președinte C.L. Rozakis Mes Tulkens Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky judecători și dlui Nielsen, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 iunie 2001, având în vedere decizia parțială din 29 august 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Cei patru reclamanți, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți greci, angajați ai organizației de securitate socială ( Spiropoulos, director al Consiliului Juridic de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 28 noiembrie 1991, reclamanții au sesizat tribunalul administrativ al unei cereri de condamnare din partea IIKA la plata unei prime din salariul lor, în valoare de 199 953 drahmes (587 EUR) pentru fiecare. La 15 iunie 1993, tribunalul a acceptat cererea reclamanților și a condamnat la plata unor sume cuprinse între 162 396 și 199 953 drahmes (jugerea nr. 4474/1993). La 21 noiembrie 1993, la data de 27 noiembrie 1993, la data de 30 septembrie 1996, Curtea Administrativă de Primă Instanță a infirmat hotărârea atacată (judecata nr. 4001/1996). La 30 aprilie 1997, reclamanții s-au ocupat de casare. Ulterior, Parlamentul Grec a adoptat Legea nr. 2721/1999, care excludea recursul în casație în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 500 000 drahmes și a pronunțat anularea oricărei proceduri judiciare aferente acesteia, eventual pendinte în fața acestei instanțe. Cu toate acestea, 2 din această lege prevedea că persoanele care au fost deja prevăzute în casare cu un termen de 60 de zile de la 16 septembrie 1999 (adică de la data publicării legii), pentru a susține faptul că litigiul ar avea pentru ele un impact financiar semnificativ, care ar justifica continuarea procedurii. La 3 ianuarie 2001, grefa Consiliului de Stat i-a informat pe reclamanți că, prin decizia nr. 3075 din 8 decembrie 2000, procedura privind recursul lor la recurs împotriva hotărârii nr. 4001/1996 a Tribunalului Administrativ de Primă Instanță fusese anulată în conformitate cu dispozițiile Legii nr 2721/1999. GRIFS Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții se plâng că procedura în fața Consiliului nu a fost corectă. Invocând aceeași dispoziție, ei se plâng și de durata procedurii. Reclamanții se plâng că nu au beneficiat de un proces echitabil pentru determinarea dreptului lor civil la plata unei prime pentru salariile lor, deoarece problema supusă instanțelor naționale a fost soluționată definitiv de către legiuitor și nu de către autoritatea judiciară. În special, aceștia susțin că legea nr. 2721/1999 a influențat în mod direct soluționarea diferendului; totuși, această lege a fost adoptată în timp ce recursul lor era deja în fața Consiliului de Stat. Ei au acționat conform art. 6 alin. (1) din Convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul susține în primul rând că cererea este întârziată. 1 din Convenție începe să curgă de la data publicării Legii nr 2721/1999, și anume 16 septembrie 1999. Decizia nr. 3075/2000 a Consiliului din 6 luni a făcut că constatarea anulării procedurii în conformitate cu dispozițiile acestei legi și nu poate fi luată în considerare la calcularea termenului de șase luni. Altfel, în cazul în care instanțele în cauză ar fi evaluate în prealabil de posibilitatea ca art. 52 alin. (2) din Legea nr. 2721/1999, potrivit căruia ei ar fi putut solicita continuarea procedurii invocând problema financiară a litigiului. În ceea ce privește fondul, guvernul insistă asupra caracterului extraordinar al recursului în casare. Acesta subliniază că cauza reclamanților a fost examinată de două instanțe care dispun de deplina jurisdicție și că echitatea procedurilor care au avut loc în fața acestor instanțe nu a fost pusă în discuție în fața Curții. El susține că noua lege a fost adoptată cu scopul de a evita o congestionare excesivă a rolului Înaltei Instanțe administrative și susține că jurisprudența Curții recunoaște că legile procedurale se aplică imediat procedurilor în curs. 35-39. În opinia acestora, termenul de șase luni prevăzut la art. 35 Õ 1 din Convenție începe să curgă de la data la care Consiliul i-a informat cu privire la decizia sa de a anula procedura. În cazul în care această decizie ar fi pur o formalitate, așa cum pretinde guvernul, ea nu ar avea nici un motiv să fie. În orice caz, inculpații susțin că nu au fost în măsură să se simuleze rapid de existența legii nr. 2721/1999, deoarece ei nu au avut nici un motiv să se îndoiască că cauza lor era în curs de desfășurare în fața Consiliului de la ë , o nouă lege ar fi intervenit pentru a pune în pericol admisibilitatea recursului lor. Pe de altă parte, reclamanții susțin că nu au putut să își asume responsabilitatea financiară pentru a solicita continuarea procedurii, deoarece au solicitat doar plata a 587 EUR fiecare. În ceea ce privește fondul, reclamanții susțin că trimiterea la cauza Brualla Gómez de la Torre nu este relevant deoarece, în această cauză, recurenta și-a declarat pur și simplu intenția de a prezenta un recurs și n 9-10).În schimb, reclamanții subliniază că au sesizat Consiliul cu mai mult de doi ani înainte de publicarea legii incriminate. Ei susțin că Õ anularea procedurii în fața acestei instanțe i-a privat de un proces echitabil și în special cu privire la cauza Rafinies grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia (hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A n 301-B). Curtea nu este convinsă de argumentul guvernului, potrivit căruia cererea ar fi întârziată. Considerați ca punct de plecare pentru calcularea termenului de șase luni data publicării legii nr. 2721/1999, ar echivala cu înlocuirea rolului Consiliului de Stat, singurul organism competent să decidă soarta procedurii inițiate în fața acestuia de către reclamanți. Prin urmare, excepția de la întârzierea invocată de guvern trebuie respinsă. În ceea ce privește fondul fondului, Curtea consideră că trimiterea la cauza Brualla Gómez de la Torre În hotărârea sa din 19 decembrie 1997, citată anterior, Curtea a considerat că soluția adoptată în speță de instanțele spaniole și în speță a unui principiu general recunoscut conform căruia, cu excepția unor dispoziții exprese în sens contrar, legile de procedură se aplică imediat procedurilor în curs de desfășurare. : actualizarea ratei jurisdicției aplicabile recursurilor la casare în acest domeniu, cu scopul de a evita aglomerarea excesivă a rolului Tribunalului Suprem prin cauze de mai mică importanță. ulterior, în lacun, la examinarea cauzei recurentei de către instanța de primă instanță (...), apoi de către [o] instanță de apel, ambele dispunând de înfășurarea jurisdicției, și a ajuns la concluzia că, având în vedere specificitatea rolului pe care îl joacă Tribunalul Suprem ca instanță de Casație, se poate admite că un formal mai mare se asortează cu procedura urmată în fața sa ( Brualla Gómez de la Torre c. Spania , op. cit., p. 2956, §§ 35-39). Curtea nu face distincție în speță nici un motiv de sine Ö Õ de la această jurisprudență. Comisia consideră că prezenta cauză este similară cu cauza Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Brualla nu declarase, înainte de publicarea legii spaniole, că intenția sa de a se supune casării nu poate diferenția cele două cauze, așa cum susțin reclamanții, deoarece această declarație de intenție nu era expresia unei simple dorințe, ci constituia, conform legislației în vigoare, o formalitate necesară prevăzută printre celelalte condiții de admisibilitate a recursului în casare (Articolul În schimb, Curtea consideră că prezenta cauză nu poate fi comparată cu cauza Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia. Mai sus, referitor la anularea printr-un act legislativ a unei hotărâri cu privire la existența unei datorii a statului, deoarece, în această cauză, legea în litigiu nu era o lege de procedură care reglementează accesul respondenților la o instanță de recurs, ci o lege care se referă în realitate la o astfel de lege, fără a menționa această lege. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, de durata procedurii. Guvernul afirmă că cauza avea o anumită complexitate, legată de numărul acțiunilor similare cu care au fost sesizate instanțele grecești și adaugă că durata procedurii în fața Consiliului de Stat nu trebuie luată în considerare, deoarece cauza nu a fost examinată pe fond. Reclamanții susțin că cauza lor nu a fost complexă și că răspunderea pentru întârzieri revine exclusiv organizării greșite a instanțelor interne. Curtea consideră că, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența sa în materie de termen rezonabil și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declar admisibil, toate mijloacele de fond rezervate, motiv întemeiat pe durata procedurii Declar restul cererii inadmisibile pentru surplus. Søren Nielsen Peer Lorenzen Grefier adjunct Lista reclamanților Panagiota VELI-MAKRI Irini IOANNIDOU-AKRIDOU AgRIKI SOULIOTI Georgios GEORGAKIS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-08-29
0,98
VELI-MAKRI et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 72267/01 présentée par Panagiota VELI-MAKRI et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 août 2002 en une cham
CtEDO 2003-09-25
0,97
KOUREMENOS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72289/01 présentée par Georgios KOUREMENOS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une ch
CtEDO 2003-09-25
0,97
GIAMAS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72285/01 présentée par Philippos GIAMAS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une chamb
CtEDO 2003-09-25
0,97
VASILAKI et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72270/01 présentée par Victoria VASILAKI et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une cham
CtEDO 2003-09-25
0,97
GOUTSIA et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72983/01 présentée par Marianthi GOUTSIA et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une cham
Sursă