Cavusoglu împotriva Turciei

Rezoluția ResDH(2003)170 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 martie 2001 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Çavușoğlu împotriva Turciei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003 la a 854-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Çavușoğlu pronunțată la 6 martie 2001 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în conformitate cu art. 46 din Convenție; Amintind că acest caz a apărut într-o cerere (nr. 32983/96) împotriva Turciei, depusă la 26 august 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Özgür Çavușoğlu, cetățean turc, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la presupusele maltraturi infligete reclamantului în timp ce a fost reținut în arest de poliție în noiembrie 1995 la Izmir; întrucât, în hotărârea sa din 6 martie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamantului suma globală de 75 000 de franci francezi (de exemplu suma de 11 433,68 euro), în ceea ce privește prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile imediat ce se notifică hotărârea; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că dezvoltarea unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; având în vedere că, la 18 mai 2001,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)170 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 6 March 2001 (Friendly settlement) in the case of Çavușoğlu against Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 20 October 2003 at the 854th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Çavușoğlu case delivered on 6 March 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 32983/96) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 26 August 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Özgür Çavușoğlu, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to alleged ill-treatment inflicted upon the applicant while he was detained in police custody in November 1995 in Izmir; Whereas in its judgment of 6 March 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicant the global sum of 75 000 French francs (namely the sum of 11 433,68 euros), in respect of pecuniary and non-pecuniary damages as well as costs and expenses as soon as the judgment is notified; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 18 May 2001 the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.