SARI et AUTRES contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ Cerere n 42543/98 prezentată de Abdi SARI și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 decembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Zupančič Tsatsa-Nikolovska, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 iunie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 12 septembrie 2000, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de reclamanți și, respectiv, de guvern la 8 aprilie și, respectiv, 1 septembrie 2003, după ce au intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții sunt cetățeni turci și își au reședința în Tarsus. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către M. A. Aktay, avocați din Ankara și, respectiv, Tarsus Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1993, Hotărârea Drumurilor Naționale ( (a) exproprierea bunurilor imobile care aparțin reclamanților, cu sediul în Tarsus. Indemnizațiile de expropriere stabilite de Direcție au fost plătite reclamanților la data transferului de proprietate. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus o acțiune în creștere la Tribunalul de Mare Instanță din Tarsus, pentru fiecare proprietate imobiliară. Instanța a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat Hotărârea să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea reclamanților, oficiul de urmăriri penale competente notatifia către Hotărârea pentru Ordinele de Plătire Restrânsă. În februarie 1998, Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de liturghie în cauză. Detaliile figurează în tabelul următor de nume ale REQUERANȚELOR DATA DE PLĂȚIRE DIN LIMITA L DATA LÂNGII CURȚII DE CASSAȚIE ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii în plata în avans a salariului suplimentar de la: expropriere cu dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, care are ca origine cererea nr. 42543/98, introdusă de reclamanții menționați mai jos, guvernul turc le oferă acestora, ex gratia, suma totală de 9 500 EUR (9 mii cinci sute de euro) însumată după cum urmează Abdi Sar Ali Yüksel 2 750 EUR (două mii șapte sute cincizeci de euro) Această sumă acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit, nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. La 8 aprilie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine cererea nr. 42543/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia , în ceea ce privește prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv, către reclamanții menționați mai jos, suma totală de 9 500 EUR (9 mii cinci sute EUR) repartizată după cum urmează Abdi Sar De asemenea, observ că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să divulge cauza culpelor nr. 42146/98, 44226/98, 44231/98, 44333/98, 431398, 431398, 43144/98, 4314/98, 4314/98, 4314/98, 4315/98, 43344/98, 4364/98, 43642/98, 43644/98, 4391/98, 5328/98, 53840/00, 533858/00, 54527/00, 545447/00, 5454548/00, 54549/00, 54550/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54556/00, 54557/00 și 54582/00 Decide să șteargă restul cererii de rol. Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n

o

42543/98

présentée par Abdi SARI et autres

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le

4 décembre 2003 en une chambre composée de

:

MM.

G.

Ress

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

L.

Caflisch

,

P.

Kūris

,

R.

Türmen

,

B.

Zupančič

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska,

juges

,

et de M. V.

Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 juin 1998,

Vu l’article 5 § 2 du Protocole n

o

11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu la décision partielle de la Cour du 12 septembre 2000,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 8 avril et 1

er

septembre 2003,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, sont des ressortissants turcs et résident à Tarsus. Ils sont représentés devant la Cour par M

es

T. Akıllıoğlu et A. Aktay, avocats à Ankara et à Tarsus respectivement

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

En 1993, la Direction des routes nationales («

la Direction

») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants, sis à Tarsus. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété.

En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Tarsus, pour chaque bien immobilier, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Le tribunal donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs.

Par la suite, à la demande des requérants, l’office des poursuites compétent notifia à la Direction des commandements de payer demeurés infructueux.

En février 1998, la Direction versa aux requérants les compléments d’indemnité en question.

Des détails figurent dans le tableau suivant

:

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DU JUGEMENT

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMEN-TAIRE

(TRL)

DATE DU PAIEMENT

Abdi SARI

18.2.1994

25.8.1993

24.11.1994

110

488

695

13.2.1998

Ali ÇINAR

18.2.1994

25.8.1993

24.11.1994

138

577

000

11.2.1998

Ali YÜKSEL

18.2.1994

25.8.1993

24.11.1994

100

000

000

13.2.1998

GRIEF

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT

Le 1

er

septembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n

o

42543/98, introduite par les requérants cités ci-dessous, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci,

ex gratia

, la somme globale de 9 500 EUR (neuf mille cinq cents euros) répartie de la manière suivante

:

Abdi Sarı

3 000 EUR (trois mille euros)

Ali Çınar

3 750 EUR (trois mille sept cent cinquante euros)

Ali Yüksel

2 750 EUR (deux mille sept cent cinquante euros)

Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

»

Le 8 avril 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l’un des représentants des requérants

:

«

Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n

o

42543/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser,

ex gratia

, au titre du dommage subi, frais et dépens compris, aux requérants cités ci-dessous, la somme globale de 9

500

EUR (neuf mille cinq cents euros) répartie de la manière suivante

:

Abdi Sarı

3 000 EUR (trois mille euros)

Ali Çınar

3 750 EUR (trois mille sept cent cinquante euros)

Ali Yüksel

2 750 EUR (deux mille sept cent cinquante euros)

Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1

in fine

de la Convention).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de disjoindre l’affaire des requêtes n

os

42146/98, 42521/98, 42523/98, 42524/98, 42530/98, 42532/98, 42536/98, 42541/98, 42542/98, 42544/98, 43133/98, 43136/98, 43138/98, 43141/98, 43144/98, 43146/98, 43148/98, 43151/98, 43344/98, 43641/98, 43642/98, 43644/98, 43914/98, 44286/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 54547/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54556/00, 54557/00, 54558/00 et 54582/00

;

Décide

de rayer le restant de la requête du rôle.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président