KÖSEKARA et AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

04.12.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

KÖSEKARA et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 42536/98 prezentată de Yusuf KÖSEKARA și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 decembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Zupančič Tsatsa-Nikolovska, judecători și judecători ai dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 iunie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 12 septembrie 2000, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de reclamanți și, respectiv, de guvern la 8 aprilie și, respectiv, 1 septembrie 2003, după ce au intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții sunt resortisanți turci și își au reședința în Tarsus. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către Avocații din Ankara și, respectiv, Tarsus. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1991 și 1992, Hotărârea Drumurilor Naționale (□ Hotărârea Drumurilor Naționale) (a) exproprierea bunurilor imobile care aparțin reclamanților, cu sediul în Tarsus. Indemnizațiile de expropriere stabilite de Direcție au fost plătite reclamanților la data transferului de proprietate. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus o acțiune în creștere la Tribunalul de Mare Instanță din Tarsus, pentru fiecare proprietate imobiliară. Instanța a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat Hotărârea să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea reclamanților, oficiul de urmăriri penale competente notatifia către Hotărârea pentru Ordinele de Plătire Restrânsă. În ianuarie și februarie 1998, Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de litieră în cauză. Detaliile figurează în tabelul următor de nume ale REQUERANȚELOR DATA DE PLĂȚIRE A PLĂȚII Data la care s-a acordat autorizația de introducere pe piață pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2014 18.4.1994 939 071 18.2.1998 Durmuș Ali AKTAȘ 28.10.1993 14.2.1993 21.4.1994 909 500 11.2.1998 GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii în plata în avans a salariului suplimentar de la: expropriere cu dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 42536/98, introdusă de reclamanții menționați mai jos, guvernul turc oferă acestora, ex gratia, suma totală de 25 500 EUR (cinci mii cinci sute de euro) împărțită după cum urmează Yusuf Kösekara 7 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro) Durmuș Ali Aktaș 4 500 EUR (patru mii cinci sute EUR) Hatice quaopur 3 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) Ummuhan Fna 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR) Ali Pan un total de 1 750 EUR (o mie șapte sute cincizeci EUR) Selahiddin Pan pentru acești doi solicitanți Ali Pan 5 750 EUR (cinci mii șapte sute cincizeci EUR) Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. La 8 aprilie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de către unul dintre reprezentanții reclamanților Am observat că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 42536/96 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia , în ceea ce privește prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv, către reclamanții menționați mai jos, suma globală de 25 500 EUR (25 mii cinci sute de euro) repartizată după cum urmează: Yusuf Kösekara 7 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro) Durmuș Ali Aktaș 4 500 EUR (patru mii cinci sute de euro) Hatice etopor 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) Ummuhan F 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR) Ali Pan un total de 1 750 EUR (o mie șapte sute cincizeci de euro) Selahiddin Pan pentru acești doi solicitanți Ali Pan 5 750 EUR (cinci mii șapte sute cincizeci de euro) De asemenea, observ că plata acestei sume se va efectua în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. După informarea guvernului, Curtea a luat în considerare, în declarațiile de mai sus, cererea reprezentantului reclamanților din 7 aprilie 2003 de a rectifica în scris anumite nume. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să divulge cauza culpelor nr. 42146/98, 44236/98, 44231/98, 44331/98, 44339/98, 44331/98, 42541/98, 42543/98, 42543/98, 42543/98, 42543/98, 44333/98, 431336/98, 4313988, 4314/98, 4314/98, 4314/98, 4315/98, 43344/98, 4364/98, 43642/98, 43644/98, 43914/98, 44899/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 5454467/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54555/00, 54556/00, 54556/00, 54557/00, 54557/00, 54558/00 și 54582/00 Decide să șteargă restul cererii de rol. Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte