Kösekara și alții împotriva Turciei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 43914/98 prezentată de Durmuș KÖSEKARA și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 decembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Zupančič Tsatsa-Nikolovska, judecători și judecători ai dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 25 august 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 12 septembrie 2000, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei prezentate de reclamanți și, respectiv, de guvern la 8 aprilie 2003 și, respectiv, 1 septembrie 2003, după ce au intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții sunt cetățeni turci și domiciliați la Mercin, Tarsus și, respectiv, la Tarskenderun.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către T. Ak Aktay, avocați în Ankara și, respectiv, Tarsus. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1991 și 1993, Hotărârea Drumurilor Naționale ( (a) exproprierea bunurilor imobile care aparțin reclamanților, cu sediul în Mercin, Tarsus și mail-urilekenderun. La data transferului de proprietate s-au plătit acțiuni de expropriere stabilite de Direcție. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus la tribunalul de mare instanță competent, pentru fiecare proprietate imobiliară, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Instanța a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat Hotărârea să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate.

Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea reclamanților, oficiul de urmăriri penale competente notatifia către Hotărârea pentru Ordinele de Plătire Restrânsă. În martie 1998, Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de liturghie în cauză. Detaliile figurează în tabelul următor de nume ale REQUERANȚELOR DATA DE PLĂȚIRE DIN LIMITA L DATA ÎNDEPLINIRII CURȚII DE CASSAȚIE … 23.10.1995 208 228 385 6.3.1998 Meryem çAKMAK 16.4.1996, 24.8.1995 3.2.1997 451 700 000 2.3.1998 GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii în plata în avans a salariului suplimentar de la: expropriere cu dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia.

Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, care are ca origine cererea nr. 43914/98, introdusă de reclamanții menționați mai jos, guvernul turc oferă acestora, ex gratia, suma totală de 92 500 EUR (patruzeci și douăsprezece de mii cinci sute de euro) împărțită după cum urmează Fatma Ünlü Elif Türkmen Haydar Ünlü un total de 2 500 (două mii cinci sute de euro) Müzeyen Sarg.n pentru acești șapte reclamanți Mehmet Ünlü Hüseyin Ünlü Rüstü Duran Kurt Hamdi Kurt un total de 4 500 EUR (patru mii cinci sute de euro Teslime Toksoy pentru acești patru solicitanți Nisbet Keskin Durmuș Kösekara un total de 5 500 EUR (cinci mii cinci sute de euro) Durdu Özdemir pentru acești doi solicitanți Meryem Cakmak 80 000 EUR (patruzeci de mii de euro) Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit sau altor cheltuieli fiscale la momentul respectiv relevante și va fi vărsată în euro într-un cont bancar indicat de reclamanți.

EUR (aproximativ șase mii două sute cincizeci de euro) în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și 46 250 EUR (cvarant-șase mii două sute cincizeci de euro) în termen de șase luni de la notificarea acestei decizii. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. În lipsa unei soluționări în termenele menționate anterior, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestora și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, un interes simplu la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

La 8 aprilie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de către unul dintre reprezentanții reclamanților Am observat că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43914/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia , în ceea ce privește prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv, către reclamanții menționați mai jos, suma totală de 92 500 EUR (24 de mii cinci sute de euro) repartizată după cum urmează Fatma Ünlü Elif Türkmen Haydar Ünlü un total de 2 500 (două mii cinci sute de euro) Müzeyen Sarg Electroluxn pentru acești șapte solicitanți Mehmet Ünlü Hüseyin Ünlü Rüstü Ünlü Duran Kurt Hamdi Kurt Un total de 4 500 EUR (patru mii cinci cenți EUR) Teslime Toksoy pentru acești patru reclamanți Nisbet Keskin Durmuș Kösekara un total de 5 500 EUR (cinci mii cinci sute EUR) Durdu Özdemir pentru acești doi solicitanți Meryem quekmak 80 000 EUR (patruzeci de mii EUR) Am observat, de asemenea,

că plata acestei sume se va efectua după cum urmează: 46 250 EUR (aproximativ șase mii două sute cincizeci de euro) în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și 46 250 EUR (cvarant-șase mii două sute cincizeci de euro) în termen de șase luni de la notificarea acestei decizii. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul.

Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să divulge cauza culpelor nr. 42146/98, 42526/98, 44243/98, 44233/98, 44331/98, 44339/98, 42536/98, 42542/98, 42543/98, 42543/98, 44243/98, 44333/98, 44336/98, 431399, 4314/98, 4314/98, 4314/98, 4315/98, 43344/98, 4364/98, 43642/98, 44866/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 5454547/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54555/00, 54556/00, 54556/00, 54557/00, 54557/00, 54558/00 și 54582/00 Decide să șteargă restul cererii de rol.

Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 43914/98 présentée par Durmuș KÖSEKARA et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 4 décembre 2003 en une chambre composée de : MM.

G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , B. Zupančič , M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 25 août 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour du 12 septembre 2000, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 8 avril et 1 er septembre 2003, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants turcs et résident à Mersin, Tarsus et İskenderun.

Ils sont représentés devant la Cour par M es T. Akıllıoğlu et A. Aktay, avocats à Ankara et à Tarsus respectivement. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Entre 1991 et 1993, la Direction des routes nationales (« la Direction ») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants, sis à Mersin, Tarsus et İskenderun. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance compétent, pour chaque bien immobilier, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Le tribunal donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs. Par la suite, à la demande des requérants, l’office des poursuites compétent notifia à la Direction des commandements de payer demeurés infructueux. En mars 1998, la Direction versa aux requérants les compléments d’indemnité en question. Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DU JUGEMENT

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMEN- TAIRE (TRL)

DATE DU PAIEMENT

Durmuș KÖSEKARA Durdu ÖZDEMİR 30.6.1993 16.12.1992 31.1.1994 104 851 832 6.3.1998 Duran KURT Hamdi KURT Teslime TOKSOY Nisbet KESKİN 25.5.1993 14.9.1992 31.1.1994 80 544 203 9.3.1998 Fatma ÜNLÜ Elif TÜRKMEN Haydar ÜNLÜ Müzeyyen SARGIN Mehmet ÜNLÜ Hüseyin ÜNLÜ Rüștü ÜNLÜ 6.6.1995 11.10.1994 23.10.1995 208 228 385 6.3.1998 Meryem ÇAKMAK 16.4.1996 24.8.1995 3.2.1997 31 451 700 000 2.3.1998 GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT Le 1 er septembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 43914/98, introduite par les requérants cités ci-dessous, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci, ex gratia , la somme globale de 92 500 EUR (quatre-vingt douze mille cinq cents euros) répartie de la manière suivante : Fatma Ünlü } Elif Türkmen } Haydar Ünlü } un total de 2 500 (deux mille cinq cents euros) Müzeyyen Sargın } pour ces sept requérants Mehmet Ünlü } Hüseyin Ünlü } Rüștü Ünlü } Duran Kurt } Hamdi Kurt } un total de 4 500 EUR (quatre mille cinq cents euros Teslime Toksoy } pour ces quatre requérants Nisbet Keskin } Durmuș Kösekara } un total de 5 500 EUR (cinq mille cinq cents euros) Durdu Özdemir } pour ces deux requérants Meryem Çakmak 80 000 EUR (quatre-vingt mille euros) Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants.

Son versement s’effectuera comme suit : 46 250 EUR (quarante-six mille deux cent cinquante euros) dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme et 46 250 EUR (quarante-six mille deux cent cinquante euros) dans les six mois suivant la notification de cette décision. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans lesdits délais, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de ceux-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

» Le 8 avril 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l’un des représentants des requérants : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 43914/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, aux requérants cités ci-dessous, la somme globale de 92 500 EUR (quatre-vingt douze mille cinq cents euros) répartie de la manière suivante : Fatma Ünlü } Elif Türkmen } Haydar Ünlü } un total de 2 500 (deux mille cinq cents euros) Müzeyyen Sargın } pour ces sept requérants Mehmet Ünlü } Hüseyin Ünlü } Rüștü Ünlü } Duran Kurt } Hamdi Kurt } un total de 4 500 EUR (quatre mille cinq cents euros) Teslime Toksoy } pour ces quatre requérants Nisbet Keskin } Durmuș Kösekara } un total de 5 500 EUR (cinq mille cinq cents euros) Durdu Özdemir } pour ces deux requérants Meryem Çakmak 80 000 EUR (quatre-vingt mille euros) Je note également que le versement de cette somme s’effectuera comme suit : 46 250 EUR (quarante-six mille deux cent cinquante euros) dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme et 46 250 EUR (quarante-six mille deux cent cinquante euros) dans les six mois suivant la

notification de cette décision. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de disjoindre l’affaire des requêtes n os 42146/98, 42521/98, 42523/98, 42524/98, 42530/98, 42532/98, 42536/98, 42541/98, 42542/98, 42543/98, 42544/98, 43133/98, 43136/98, 43138/98, 43141/98, 43144/98, 43146/98, 43148/98, 43151/98, 43344/98, 43641/98, 43642/98, 43644/98, 44286/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 54547/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54556/00, 54557/00, 54558/00 et 54582/00 ; Décide de rayer le restant de la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président