TASDEMIR contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 29984/96 prezentată de Abdülbaki TAȘDEM.R și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 29 aprilie 2004 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič, Traja Gyulumyan, judecători și grefier de secțiune, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei, după ce a intenționat să o soluționeze, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, dnii Abdülbaki Tașdemir, Ali În 1990, administrația națională a apelor a efectuat exproprierea unui teren care aparținea reclamanților și care locuia în Muș, pentru realizarea unui proiect de irigație.

Indemnizația de expropriere stabilită de administrație a fost plătită reclamanților în 1992, adică la doi ani după expropriere. Reclamanții, în dezacord cu suma plătită, au introdus o acțiune în creștere a despăgubirii de expropriere la Tribunalul de Mare Instanță din Bulank. Prin hotărârea din 30 decembrie 1992, tribunalul le-a acordat reclamanților un câștig de cauză și le-a acordat o compensație suplimentară de 1 443 763 865 de lire turcești (TRL) în total. Această sumă era însoțită de dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an, calculată începând cu cesiunea terenului către administrație, care a avut loc la 11 septembrie 1992. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 14 septembrie 1995. Indemnizația suplimentară a fost plătită reclamanților la 28 ianuarie 1997. Curtea s-a ridicat la 3 318 311 000 TRL.

ÎN DREPT Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei cu originea cererii nr. 29984/96, prezentată de dnii Abdülbaki Tașdemir, Ali , suma de 31 000 (trente și o mie) EUR, care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant. Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) Convenției Europene a Drepturilor Omului. Plata va fi soluționată definitiv. în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată legală a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă pentru această perioadă, cu trei puncte procentuale.

La rândul său, Consiliul reclamanților a transmis declarația pe care o prezintă în calitate de reprezentant al reclamanților, dnii Abdülbaki Tașdemir, Ali asmet Tașdemir, Kiyasettin Tașdemir, dnii mei Am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări amiabile a cazului care are ca origine cererea nr. 29984/96 și conform căreia este pregătit să plătească, ex grația, o sumă totală de 31 000 (trente și o mie) de euro. De asemenea, observ că plata va avea loc în termen de trei luni de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că, în lipsa plății în termenul menționat, guvernul va plăti un interes simplu în condițiile prevăzute în această privință.

Accept această propunere după consultarea adecvată a reclamanților care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, unanimitatea, hotărăște să șteargă cererea de rol.

Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 29984/96 présentée par Abdülbaki TAȘDEMİR et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 29 avril 2004 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , R. Türmen , B. Zupančič, K. Traja , M me A. Gyulumyan, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu l'article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM.

Abdülbaki Tașdemir, Ali İsmet Tașdemir et Kiyasettin Tașdemir et M mes Sıddıka Tașdemir, Azize Tașdemir, Sultan Tașdemir et Perizade Tașdemir (Demir), sont des ressortissants turcs résidant à Muș. Ils sont représentés devant la Cour par M e Selahattin Kaya, avocat au barreau de Muș. En 1990, l'administration nationale des eaux procéda à l'expropriation d'un terrain appartenant aux requérants et sis à Muș, pour la réalisation d'un projet d'irrigation. L'indemnité d'expropriation fixée par l'administration fut versée aux requérants en 1992, soit deux ans après l'expropriation. Les requérants, en désaccord avec le montant payé, introduisirent un recours en augmentation de l'indemnité d'expropriation, auprès du tribunal de grande instance de Bulanık.

Par un jugement du 30 décembre 1992, le tribunal donna gain de cause aux requérants et leur accorda une indemnité complémentaire de 1 443 763 865 livres turques (TRL) au total. Cette somme était assortie d'intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l'an, à calculer à partir de la cession du terrain à l'administration, survenue le 11 septembre 1992. La Cour de cassation confirma ce jugement par un arrêt du 14 septembre 1995. L'indemnité complémentaire fut versée aux requérants le 28 janvier 1997. Elle s'élevait à 3 318 311 000 TRL. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n o 29984/96, introduite par MM.

Abdülbaki Tașdemir, Ali İsmet Tașdemir, Kiyasettin Tașdemir, M mes Sıddıka Tașdemir, Azize Tașdemir, Sultan Tașdemir et Perizade Tașdemir [Demir], le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser aux intéressés, ex gratia , la somme de 31 000 (trente et un mille) euros, couvrant également les frais et les dépens encourus. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l'époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.

A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au paiement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux légal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage. » De son côté, le conseil des requérants a fait parvenir la déclaration que voici : « En ma qualité de représentant des requérants, MM. Abdülbaki Tașdemir, Ali İsmet Tașdemir, Kiyasettin Tașdemir, M mes Sıddıka Tașdemir, Azize Tașdemir, Sultan Tașdemir et Perizade Tașdemir [Demir], j'ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n o 29984/96 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia , une somme globale de 31 000 (trente et un mille) euros.

Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l'Homme et qu'à défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement versera, un intérêt simple dans les conditions prévues à cet égard. J'accepte cette proposition après avoir dûment consulté les requérants qui, en conséquence, renoncent à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de la requête. Nous déclarons l'affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenus les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).

En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président