ÖZER et AUTRES contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA Cerere nr. 29982/96 prezentată de Ahmet Özer și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 21 noiembrie 2002 într-o cameră compusă din Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 ianuarie 1996, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanții, Ahmet Özer, Hadice Özer, Gülperi Özer, Gözi Özer și Zübeyir Özer, sunt cetățeni turci cu reședința în Muș.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Selahattin Kaya, avocat în barou din Ankara. În 1990, lacuna națională a apelor (Devlet Su La 24 mai 1993, reclamanții, în dezacord cu suma plătită, au introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Bulank. Prin hotărârea din 14 octombrie 1993, tribunalul le-a acordat reclamanților câștig de cauză și le-a acordat o despăgubire suplimentară de 86 724 200 de lire turcești (TRL).

Această sumă era însoțită de dobânzi restante simple cu o rată legală de 30 % laan care urma să fie calculată de la data cedării terenurilor în la Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 14 octombrie 1993 și decizia respectivă a devenit definitivă la 2 noiembrie 1995. La data de 2 noiembrie 1995, la data de 2 noiembrie 1995, lit. (a) a doua instanță a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată la 4 iunie 2002: În calitate de reprezentant al reclamanților, dnii Ahmet Özer și Zübeyir Özer, precum și dnii mei Gözi Özer, Hadice Özer și Gülperi Özer, am luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 29982/96 și potrivit căreia este pregătit să plătească, ex gratia , suma de 11 000 (unsprezece mii) de euro (adică 1 1 milion de euro) pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.

Am observat, de asemenea, că plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) și (c) din Convenția europeană a drepturilor la plată. J a acceptat această propunere după consultarea adecvată a reclamanților care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care eu și guvernul, împreună cu reclamanții, am ajuns. La 2 octombrie 2002, guvernul a trimis o declarație semnată la 30 septembrie 2002: 29982/96, introdusă de domnii Ahmet Özer și Zübeyir Özer, precum și de domnul meu Gözi Özer, Hadice Özer și Gülperi Özer, guvernul Republicii Turcia oferă să plătească la Õi , ex gratia , suma de 11 000 (unsprezece mii) EUR ( Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit sau niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant.

Plata va avea loc în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] Curții în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (a) și (c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște în Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

TROISIEME SECTION

DÉCISION Requête n o 29982/96 présentée par Ahmet ÖZER et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 21 novembre 2002 en une chambre composée de M. G. Ress , président , M. I. Cabral Barreto , M. L. Caflisch , M. R. Türmen , M. B. Zupančič , M me M. Tsatsa-Nikolovska , M me H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 15 janvier 1996, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Ahmet Özer, Hadice Özer, Gülperi Özer, Gözi Özer et Zübeyir Özer, sont des ressortissants turcs résidant à Muș.

Ils sont représentés devant la Cour par M e Selahattin Kaya, avocat au barreau d’Ankara. En 1990, l’Administration nationale des eaux ( Devlet Su İșleri , « l’Administration ») expropria des terrains des requérants. Une indemnité d’expropriation fixée par une commission d’experts fut versée aux requérants à la date d’expropriation. Le 24 mai 1993, les requérants, en désaccord avec le montant payé, introduisirent un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Bulanık. Par un jugement du 14 octobre 1993, le tribunal donna gain de cause aux requérants et leur accorda une indemnité complémentaire de 86 724 200 livres turques (TRL). Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à calculer à partir de la date de cession des terrains à l’Administration.

La Cour de cassation confirma le jugement du 14 octobre 1993 et ladite décision devint définitive le 2 novembre 1995. L’indemnité complémentaire majorée d’un intérêt moratoire simple fut versée aux requérants le 27 décembre 1996. Elles s’élevait à 211 490 000 TRL. EN DROIT Le 12 juin 2002, la Cour a reçu du représentant du requérant la déclaration suivante, signée le 4 juin 2002 : « En ma qualité de représentant des requérants, MM. Ahmet Özer et Zübeyir Özer, ainsi que M mes Gözi Özer, Hadice Özer et Gülperi Özer, j’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 29982/96 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia , la somme de 11 000 (onze mille) euros (« EUR » ) au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens.

Je note également que le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de [la décision] de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté les requérants qui, en conséquence, renoncent à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même, de concert avec les requérants, sommes parvenus. » Le 2 octobre 2002, le Gouvernement a fait parvenir une déclaration, signée le 30 septembre 2002 : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 29982/96, introduite par MM.

Ahmet Özer et Zübeyir Özer, ainsi que M mes Gözi Özer, Hadice Özer et Gülperi Özer, le gouvernement de la République de Turquie offre de verser aux l’intéressés, ex gratia , la somme de 11 000 (onze mille) euros (« EUR » ) au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour les frais et dépens. Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente. Le versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de [la décision] de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 a) et c) de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties.

Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président