Ertugral împotriva Turciei

SECȚIUNEA A TREIA

DECIZIE Cererea nr. 42767/98 prezentată de Mehmet ERTUĞRAL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), reunită la 24 iunie 2004 într-o cameră compusă din: domnii G. Ress, președinte, I. Cabral Barreto, L. Caflisch, R. Türmen, J. Hedigan, doamna M. Tsatsa-Nikolovska, domnul K. Traja, judecători, și domnul V. Berger, grefier de secțiune, Având în vedere cererea sus-menționată, introdusă în fața Comisiei europene a Drepturilor Omului la 6 iulie 1998, Având în vedere art. 5 §2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei reglementări amiabile a cauzei prezentate de reclamant și, respectiv, de Guvern la 11 decembrie 2003 și 10 mai 2004, După deliberare, pronunță următoarea decizie: ÎN FAPT Reclamantul, Mehmet Ertuğral, este un resortisant turc, născut în 1937 și cu domiciliul la Ankara.

Acesta este reprezentat în fața Curții de domnul G.Ç. Ekșioğlu, avocat în baroul aceleiași provincii. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1995, Direcția generală a drumurilor naționale („Direcția”) a procedat la exproprierea unui teren aparținând reclamantului, situat la Ankara. Indemnizația stabilită de Direcție i-a fost plătită reclamantului la data transferului de proprietate. Reclamantul, în dezacord cu suma plătită, a introdus la tribunalul de mare instanță din Ankara o cerere de mărire a indemnizației de expropriere. Tribunalul i-a acordat o indemnizație complementară de expropriere însoțită de dobânzi moratorii simple la rata legală de 30% pe an, care urmau a fi calculate începând cu data cedării terenului către administrație și până la 31 decembrie 1997, și de 50% pe an pentru perioada ulterioară.

În 1996, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație și a devenit definitivă. Direcția i-a plătit reclamantului indemnizația complementară la aproximativ un an și șase luni după decizia judiciară definitivă.

CAPETE DE CERERE

Invocând articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunurilor sale din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației complementare de expropriere, însoțită de dobânzi moratorii insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. ÎN DREPT Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație: „Declar că în vederea unei reglementări amiabile a cauzei având la origine cererea nr. 42767/98, introdusă de domnul Mehmet Ertuğral, guvernul turc oferă să îi plătească acestuia, ex gratia, suma globală de 15.000 EUR (cincisprezece mii de euro). Această sumă, care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit, nici vreunei alte sarcini fiscale aplicabile la momentul pertinent, și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de reclamant.

Plata sa va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 §1 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Această plată va valora reglementare definitivă a cauzei. În lipsa unei reglementări în termenul menționat, Guvernul se angajează să plătească, începând cu expirarea acestuia și până la reglementarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.” La rândul său, reprezentantul reclamantului a trimis următoarea declarație: „Notez că, în vederea unei reglementări amiabile a cauzei având la origine cererea nr. 42767/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să îi plătească, ex gratia, cu titlu de prejudiciu suferit, cheltuielile de judecată incluse, domnului Mehmet Ertuğral suma globală de 15.000 EUR (cincisprezece mii de euro).

Notez, de asemenea, că plata acestei sume se va efectua într-un termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 §1 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de altfel, la orice altă pretenție împotriva Turciei în legătură cu faptele aflate la originea cererii menționate. Declar cauza reglementată definitiv. Prezenta declarație se înscrie în cadrul reglementării amiabile la care Guvernul și cu mine însumi am ajuns.” Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Aceasta consideră că ea se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (art. 37 §1 in fine din Convenție).

Prin urmare, se cuvine să se pună capăt aplicării art. 29 §3 din Convenție și să se radieze cauza de pe rol. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să radieze cererea de pe rol. Vincent Berger, Grefier Georg Ress, Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 42767/98 présentée par Mehmet ERTUĞRAL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 24 juin 2004 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , R. Türmen , J. Hedigan , M me M. Tsatsa-Nikolovska , M. K. Traja, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 6 juillet 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par le requérant et le Gouvernement les 11 décembre 2003 et 10 mai 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Mehmet Ertuğral, est un ressortissant turc, né en 1937 et résidant à Ankara.

Il est représenté devant la Cour par M e G.Ç. Ekșioğlu, avocat au barreau de la même province. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En 1995, la Direction générale des routes nationales (« la Direction »), procéda à l’expropriation d’un terrain appartenant au requérant, sis à Ankara. L’indemnité fixée par la Direction fut versée au requérant à la date du transfert de propriété. Le requérant, en désaccord avec le montant payé, introduisit auprès du tribunal de grande instance d’Ankara un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation. Le tribunal lui accorda une indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à l’Administration jusqu’au 31 décembre 1997 et de 50 % l’an pour la période postérieure.

En 1996, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation et devint définitif. La Direction versa au requérant l’indemnité complémentaire un an et six mois environ après la décision judiciaire définitive. GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 42767/98, introduite par M. Mehmet Ertuğral, le gouvernement turc offre de verser à celui-ci, ex gratia , la somme globale de 15 000 EUR (quinze mille euros).

Cette somme, couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par le requérant. Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

» De son côté, le représentant du requérant a fait parvenir la déclaration que voici : Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 42767/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, à M. Mehmet Ertuğral la somme globale de 15 000 EUR (quinze mille euros). Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête.

Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenus les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses protocoles (article 37 § 1 in fine de la Convention). Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président