CtEDO 14.09.2004 Auto

OLAH v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
14.09.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OLAH v. HUNGARY (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Dna Jozsefné Oláh este un cetățen maghiar, născut în 1972 și locuiește în Ózd. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl I. Furmann, un avocat practicant în Miskolc, care sprijină, de asemenea, „ Biroul de Apărare Juridică pentru Minorii Naționale și Etnice” (denumit în continuare „NEKI”). Guvernul contestat este reprezentat de dl L. Höltzl, secretar de stat adjunct, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este de origine romă, așa cum a fost soțul ei difunt, dl Oláh. Celălalt implicat în acest caz, sergent L.T. s-a născut în 1970. În 1996 s-a alăturat Departamentului de Poliție din districtul Budapesta VI/VII. După pregătirea de zece luni, a primit arma de foc în ianuarie 1997. La 24 iulie 1997 la ora 10:30. Dl Oláh, însoțit de un complice, a rupt fereastra unei masini parcate la aproximativ 15 metri de Ambasada Franceză din Budapesta și a furat radioul. În acea noapte sergentul L.T. a fost în pază în fața Ambasada. După ce a observat dl Oláh și complicele său, el a părăsit cutia de sentințe. Privind un ofițer de poliție în apropiere uniformă, dl Oláh a dat radioul de mașină complicelui său și ambii oameni au început să alerge. Sergentul L.T. le-a ordonat să se oprească. Dl Oláh și complicele lui s-au uitat înapoi, dar au continuat să fugă. Sergentul L.T. a desenat o armă și a început să-i urmărească de la o distanță de vreo douăzeci de metri. În timpul urmăririi, a văzut un obiect strălucitor în mâna unuia dintre fugari. Într-o stradă din apropiere i-a ordonat din nou să se oprească. După o sută de metri, sergentul L.T. a pierdut vederea lor. După un vârf de la un martor de ochi (E. B.), sergentul L.T. a trecut prin poarta spre o casă pentru a le căuta. Poarta a deschis pe o curte care a fost traversată de o cale. La dreapta drumului, era o grădină; ușa de intrare a clădirii era situată la stânga drumului. Dl Oláh s-a ascuns lângă ușa de intrare; complicele lui stătea în grădină. Vizibilitatea în curte, care nu era aprinsă, era un metrou. Sergent L.T. a traversat calea ținând arma în mâna dreaptă. Ca sergent L.T. Dl Oláh, înclinat spre față, a făcut brusc o mișcare spre el. Sergentul L.T. s-a îndepărtat, s-a întors spre dl Oláh și – ținând arma la o înălțime de aproximativ 1,2 metri – a tras o împușcătură neorientată la el de la o distanță de 1,6 metri. Glonțul a intrat în partea dreaptă a pieptului dlui Oláh între a șasea și a șaptea coastă, într-o direcție spre jos. A trecut prin ficat și a ieșit prin a zecea coastă, în cele din urmă se așezând în ușa de intrare la o înălțime de 130,5 centimetri. Dl Oláh s-a prăbușit. Sergentul L.T. și-a pregătit cătușele, dar a observat că rănile dlui Oláh erau serioase, a decis că nu era necesar să le folosească. În acest moment, a sosit martorul E.B. I-a cerut să cheme o ambulanță și să continue căutarea complicei dlui Oláh. Ambulanța a sosit și l-a transportat pe dl Oláh la Institutul Național de Traumatologie la 11.21 p.m., unde a fost operat. La 26 iulie 1997, a murit din cauza insuficienței circulatorii și respiratorii cauzate de șoc hemoragic. Între timp, la 24 iulie 1997 la 11.30 p.m. poliția a inspectat scena incidentului și a arestat complicele domnului Oláh, care încă se ascundea în iarbă. În afara casei unde a avut loc incidentul, au găsit cele două cartușe cheltuite din focurile de avertizare; cartușul cheltuit din împușcarea letală a fost găsit în curte, precum și radio furat. La 25 iulie 1997 sergent L.T. A raportat evenimentele la șeful Departamentului de Poliție din districtul Budapesta VI/VII. El a susținut că, în timpul urmăririi și, din nou, imediat înainte de a trage focul letal, a văzut un obiect strălucitor în mâna dlui Oláh. El a perceput mișcarea bruscă a acestuia de la ușa spre el ca un atac, probabil cu un cuțit. El a afirmat în continuare că avea intenția de a împușca dl Oláh în coapsă în auto-apărare. Apoi, au fost instituite proceduri administrative împotriva sergentului L.T., în vederea examinării licității utilizării armelor sale. Opinia unui expert în armament legist a fost, de asemenea, obținută. La 28 iulie 1997, șeful Departamentului de Poliție de District a întrerupt această procedură din cauza faptului că „în conformitate cu informațiile obținute, ofițerul de poliție și-a folosit arma de foc în mod legal și profesional”. În decizia respectivă, s-a constatat că, deși a fost împușcat sergentul L.T., s-a ținut spre coapsa dlui Oláh, dl Oláh a fost lovit de fapt pe portbagaj, deoarece a fost în acțiunea de a coborî scările care conduceau de la ușa de intrare. La 5 august 1997, reclamantul, reprezentat de dl Furmann, a depus o plângere care a contestat decizia administrativă. Ca reacție la această plângere, Departamentul de Poliție din Budapesta a suspendat procedurile în așteptarea rezultatului procedurii penale inițiate împotriva sergentului L.T. (a se vedea mai jos). După achitarea sergentului L.T., Departamentul de Poliție din district a întrerupt procedura administrativă la 21 februarie 2000. Reclamantul a fost informat de această decizie. După moartea dlui Oláh, a fost deschisă o a doua procedură administrativă pentru a stabili circumstanțele decesului. La 30 iulie 1997, a fost efectuată o autopsie de doi patologi legiști. La 2 septembrie 1997, departamentul de poliție din districtul Budapesta V a întrerupt procedura, având în vedere concluzia autorității competente că utilizarea armatei sale a fost legală și că nu a existat nici o aparență de neglijență medicală în tratamentul administrat dlui Oláh. Reclamantul a fost informat de această decizie. La 1 august 1997, dl Furmann a solicitat Biroului de Investigare al Procurorului Public Regional din Budapesta să-l informeze despre starea acestor proceduri. La 5 august 1997, dl Furmann a prezentat Biroului de Investigare din Budapesta un comitet de avocat semnat de mama dlui Oláh. Între timp, un reporter și un cameraman de la Televiziune maghiară care lucrase la locul incidentului la 24 iulie 1997 au prezentat un video și o înregistrare audioclip a unei conversații cu complicele dlui Oláh despre un cuțit găsit în apropiere. Ambele bărbați au fost auziți ca martori la 1 și 11 august 1997, respectiv. Doi martori au fost auziți la 15 septembrie 1997. Unul dintre ei (E.B.) a fost martorul ochilor care a dat vârful sergentului L.T. și a fost solicitat de sergentul L.T. să cheme o ambulanță; celălalt (Z.K.) a locuit în casa în care a avut loc incidentul. La 29 septembrie 1997, dl Furmann a prezentat două opinii experte care au fost pregătite la cererea NEKI. La 30 septembrie 1997, Biroul de Investigație a numit un expert în medicină legistică care și-a prezentat avizul la 15 octombrie 1997. La 8 octombrie 1997, Biroul de Investigație a numit un expert în armele legisle, care și-a prezentat avizul la 27 octombrie 1997. în seara incidentului. La 29 octombrie și 3 noiembrie 1997, șoferul de ambulanță, doctorul și asistentul ei au fost auși ca martori. La 3 noiembrie 1997 complicele dlui Oláh nu a fost afișat la Biroul de Investigații unde urma să fie auzit ca martor. În cele din urmă a fost auzit la 22 ianuarie 1998. La 19 noiembrie 1997 sergentul L.T. a fost interogat de către Biroul de Investigații ca suspect. La 9 decembrie 1997, la 10.10, la 9 decembrie 1997, s-a desfășurat o demonstrație suplimentară la fața locului, în vederea verificării condițiilor de vizibilitate. La 30 decembrie 1997, Serviciul Național de Meteorologie a prezentat informații cu privire la condițiile de vizibilitate la momentul incidentului. La 10 martie 1998, dl Furmann a solicitat din nou informații privind procedura. La 19 martie 1998, el a fost informat că ancheta a fost finalizată și că cazul a fost transferat la Procurorul Public din Budapesta. La 6 mai 1998, Procurorul a preferat un proiect de lege de acuzare împotriva sergentului L.T. care l-a acuzat de omucidere. La 8 iulie 1998, Curtea Regională a auzit sergentul L.T., un martor (Z.K.), medicul ambulanței, cameramanul și expertul în armele forense. Dl Furmann nu a fost notificat înainte de această audiere. În aceeași zi dl Furmann a trimis o scrisoare judecătorului președinte solicitând să fie notificat în legătură cu data următoarei audiere. În răspunsul său, judecătorul președinte a respins cererea din cauza faptului că dl Furmann și clientul său, mama dlui Oláh, nu au putut fi considerate parte la procedura penală în conformitate cu articolele 53, 55 și 57 din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, judecătorul a informat dlui Furmann de data ședințelor ulterioare. La ora 12.10. la 13 iulie 1998, Curtea Regională a efectuat o inspecție la fața locului a incidentului. Următoarea ședință a avut loc la 28 septembrie 1998. Reporterul, un alt jurnalist, martorul E.B., patru ofițeri de poliție și complicele dlui Oláh au fost auziți ca martori. O altă ședință a avut loc la 23 noiembrie 1998. În această ocazie, patru polițiști și asistentul ambulanței au fost auși ca martori. În următoarea audiere din 11 decembrie 1998 s-a auzit expertul medical forensei și expertul în arme. Partidele au prezentat argumentele lor de încheiere. Procurorul public a propus achitarea sergentului L.T. în temeiul art. 29 alin. (2) din Codul Penal. El a susținut că acuzatul nu ar trebui să fie pedepsit pentru că a acționat în mod legal în autoapărare, chiar dacă a depășit forța necesară (elhárítás szükseges mértékének túllépése) în aceste circumstanțe. Potrivit procurorului public, sergent L.T. nu ar fi putut evalua în mod corespunzător situația cu care a fost confruntat din cauza fricii sale și, având în vedere circumstanțele, suprareactiona sa a fost justificată. Procurorul public a observat totuși că legalitatea utilizării unei arme de foc în sine nu exclude comisia unei infracțiuni și se referă la art. 15 alineatul (1) și 17 alineatul (2) din Legea de Poliție în acest sens. Avocatul pentru apărare a sugerat că sergentul L.T ar trebui achitat în principal din cauza absenței unui pericol pentru societate și, prin urmare, absența unei infracțiuni sau, în mod alternativ, din cauza autoapărării legitime. În aceeași dată, Curtea regională a achita sergentul L.T., aplicand art. 10 alineatul (2) din Codul penal. Curtea a considerat imposibil să stabilească dacă dl Oláh a fost înarmat la momentul incidentului. În special, nu a fost clar dacă dl Oláh sau complicel său aveau un obiect în mâinile lor și, în cazul în care acest obiect era un cuțit, radio furat sau un obiect pe care infractorii îl foloseau pentru a sparge fereastra mașinii. Curtea a observat că cuțitul găsit în timpul inspecției s-a pierdut și nu mai putea fi localizat în stocarea poliției. În plus, curtea se bazează pe opiniile expertului în arme și a celor doi patologi legiști, a considerat că dl Oláh a fost împușcat în timp ce s-a înclinat sau se mișca înainte, mai degrabă decât să stea în picioare sau să se ascundă. Având în vedere că era aproape complet întuneric la momentul incidentului, Curtea a acceptat că sergentul L.T. nu a putut descifra în mod corespunzător intenția dlui Oláh atunci când acesta din urmă s-a mutat spre el. Curtea regională a fost mulțumită că acțiunea inculpatului nu constituie o infracțiune. În temeiul art. 52 alin. (1) și 54(k) din Legea Poliției, el a fost liber să-și folosească arma pentru a evita un atac îndreptat împotriva vieții sau integrității corporale. Prin urmare, acțiunea sa nu a fost „material ilegală” (matriális jogellesség), adică periculoasă pentru societate. În aceste circumstanțe, nu s-a comis niciun act penal – o concluzie care să permită instanței să dispună de examinarea chestiunii de autoapărare, în special dacă aceasta a fost legitimată de autoapărare sau excesivă. Procurorul public a apelat împotriva acestei hotărâri, solicitând acuzatului să fie achitat în temeiul articolului 29 alineatul (2) din Codul penal. În consecință, la 1 iunie 1999, hotărârea Curții regionale a devenit finală. La 8 ianuarie 1999, dl Furmann a solicitat o copie a hotărârii Curții Regionale. La 13 octombrie 1999, dl Furmann a depus un mandat de procuror semnat de reclamant la 1 octombrie 1999, a solicitat o copie a dosarului de procedură de la Curtea Regională. La 20 octombrie 1999, Curtea regională a respins cererea dlui Furmann din cauza faptului că reclamantul nu a fost parte în cadrul procedurii penale. La 2 noiembrie 1999, dl Furmann a interzis această decizie. El s-a bazat pe Convenție și a făcut trimiteri la jurisprudența Curții în temeiul articolului 6 cu privire la principiul egalității armelor în cadrul procedurii penale. La 6 decembrie 1999, Curtea Supremă a respins recursul susținând că nu există nicio legătură între cauzele menționate și cererea reclamantului de o copie a dosarului. S-a convins că respingerea cererii nu a împiedicat exercitarea reclamantului dreptului ei de a depune o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. (1) Responsabilitatea pentru daunele cauzate în sfera administrației de stat se stabilește numai dacă daunele nu ar fi putut fi împiedicate de remedii legale obișnuite sau dacă partea vătămată are recurs la remedii juridice obișnuite adecvate pentru prevenirea daunelor. (3) Aceste norme se aplică, de asemenea, răspunderii pentru daunele cauzate în domeniile judiciară și judiciară, cu excepția cazului în care statutul prevede altfel. (1) Orice persoană care face un act care este necesar pentru a preveni un atac ilegal împotriva lui însuși sau a altor persoane, a propriilor lor bunuri, a celor ale altor persoane, a interesului public sau a unui atac ilegal care amenință direct cele de mai sus, nu poate fi pedepsită. (2) O persoană nu va fi pedepsită nici dacă depășește măsura necesară de prevenire, deoarece nu poate aprecia acest lucru din cauza fricii sau a entuziasmării justificabile (menthető felindulás). (3) Pedeapsa poate fi atenuată, fără limitare, dacă autorul este restricționat în recunoașterea gradului necesar de prevenire prin frică sau emoție justificabilă. (1) Un act penal este un act perpetrat intenționat sau – dacă legea pedepsește și neglijență – prin neglijență, care este periculos pentru societate și pentru care legea impune pedeapsa. (2) Un act sau omisiune se consideră un act de pericol pentru societate în cazul în care acesta încălcă sau pune în pericol statul, ordinul social sau economic al Republicii Ungariei, o persoană sau drepturile cetățenilor. (1) Acțiunile poliției nu trebuie să cauzeze prejudicii care sunt clar disproporționate în raport cu obiectivul legitim al acțiunii. (2) În cazul în care există mai multe acțiuni posibile și adecvate sau măsuri coercitive într-o anumită situație, actul sau măsura ales ar trebui să fie cel care, în afară de a asigura eficiența, implică cel mai puțin restricție, prejudiciu sau prejudiciu persoanei în cauză. (2) În timpul acțiunilor de poliție, în aplicarea măsurilor coercitive, infligerea de răni sau privarea vieții ar trebui evitată cât mai mult posibil. ... Un ofițer de poliție poate folosi arma sa de foc: ... (k) pentru a evita un atac îndreptat împotriva propriei sale viață, integritatea corporală sau libertatea personală. (1) O victimă este o parte a cărei drepturi sau interese legale au fost încălcate sau în pericol de infracțiune. (2) Victima: (a) poate fi prezentă la orice acte procedurale efectuate în cursul anchetei, cu condiția ca prezența victimei să fie permisă de prezenta acțiune sau în timpul procesului, cu excepția cazului în care prezenta acțiune prevede altfel; (b) poate avea acces la documentele referitoare la el după încheierea anchetei, (c) poate, în orice etapă a procedurii, depune cereri sau observații și poate solicita informații privind drepturile și obligațiile procedurale sale, (d) poate prezenta întrebări care trebuie adresate celor auziți în audiere și pot lua cuvântul. (1) O parte civilă este o victimă care depune o cerere civilă de determinare în cadrul procedurii penale. (5) În cazul decesului victimei, moștenitorul său poate deveni un partid civil. Cu toate acestea, drepturile prevăzute la art. 53 vor fi aplicabile numai în ceea ce privește dovezile cererii de drept civil. (1) Dacă este posibil, instanța decide cu privire la fondul cererii de drept civil în hotărârea sau hotărârea încheierii procedurii penale. Dacă această procedură întârzie în mod semnificativ procedurile penale, instanța poate redirecționa reclamația de drept civil către alte instanțe. (1) Copia documentelor din dosarul penal se eliberează părții civile ... și reprezentantul său la cererea lor.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă