CASE OF DJIDROVSKI v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Reclamantul s-a născut în 1923 și locuiește în Skopje. A lucrat ca pilot în armata iugoslavă până la retragerea în 1968. 11. În fosta Iugoslavie, cetățenii obișnuiau să plătească o taxă pentru locuințe. Pe baza fondurilor acumulate, statul a construit apartamente „deținute social”, care apoi au fost închiriate persoanelor la tarife legal fixe. 12. Armata Iugoslavă a fost armata unică pe teritoriul fostei Iugoslavie, reglementată de legi aplicabile în întreaga fostă Iugoslavie. Reclamantul, ca ofițer al Armatei Iugoslave, a plătit contribuții lunare din salariul său către Armata Iugoslavă pentru construcția apartamentelor armatei. Toți servitorii armatei au dreptul să locuiască în apartamente militare ca chiriași. 13. La 28 august 1968, reclamantul a încetat să fie un ofițer activ al Armatei Iugoslave în cadrul unei scheme de pensionare anticipată. În acel moment, el a locuit la Belgrad, ca chiriaș într-un apartament care a aparținut armatei. La o dată neespecificată, reclamantul, după ce a găsit un loc de muncă în Skopje, a încercat să obțină locația unui apartament de armată acolo. În decembrie 1979, în conformitate cu un acord între armata iugoslavă și Consiliul de Miniștri macedonean, Republica Socialistă Macedoniei (în acel moment un membru al Federației Iugoslave) a obținut deținerea apartamentului armatei reclamantului din Belgrad în schimbul unui apartament din Skopje, care a rămas proprietatea Republicii Socialiste a Macedoniei, dar trebuia să fie utilizat de armata iugoslavă. În iulie 1980, reclamantul s-a mutat în apartamentul din Skopie. 14. La 29 decembrie 1990 Adunarea Federală a Republicii Socialiste Federale a Iugoslavia a adoptat o Lege privind Locația Serviciilor Armatei („Z.S.О.J.N.A”.), potrivit căreia servitorii armatei, actuali și pensionați, ar putea cumpăra apartamente în care au trăit cu o ajustare a prețului pentru suma contribuțiilor plătite pentru construcția apartamentelor armatei și pentru dezvoltarea terenului de construcție. Secțiunea 26 din această lege prevede că aceleași condiții de achiziție se aplică apartamentelor care nu aparțin armatei, așa cum a fost în cazul reclamantului. În conformitate cu reglementările emise de Ministerul Federal Iugoslav, diferența de preț a fost plătită de armată federală (a se vedea punctele 43-46 de mai jos). 15. După căderea Iugoslaviei și un referendum care a avut loc la 8 septembrie 1991, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a declarat independență. La 17 noiembrie 1991, a adoptat o Constituție ( δстава на Рδ) și Legea privind punerea în aplicare a Constituției ( δставен δакон δа сароведуваδе на δставот). Conform Constituției, legile din fosta Iugoslavie rămân în vigoare, cu excepția legilor care reglementează organizarea și competența fostelor organe federale iugoslave. La 21 februarie 1992, Președintele macedonean și Generalul Armatei Iugoslave au încheiat un acord pentru retragerea armatei iugoslave din teritoriul macedonean. 16. La 28 februarie 1992, Guvernul macedonean a încheiat un acord de decontare a creanțelor și obligațiilor în ceea ce privește proprietățile imobiliare (doc. Conform acestui acord, Ministerul Macedoniei de Apărare a preluat toate obligațiile Armatei Iugoslave în ceea ce privește apartamentele armatei, inclusiv obligația de a vinde aceste apartamente cu o reducere de preț. Guvernul Macedoniei în 1992 și 1994 a adoptat reglementări de punere în aplicare a acestui acord. În 1992, guvernul macedonean a adoptat Regulamente privind Termenii de Achiziție a Apartamentelor obținute prin Successie de la Armata Iugoslavă („U.P.D.S.F.N.J.A.”), potrivit căreia prezent și fosti servitori ai armatei locuiesc în apartamente deținute de Ministerul Apărării Macedoniei, ar putea să le achiziționeze sub Z.S.ден (U.P.D.S.F.N.J.A. 17). Din decizia Ministerului Apărării din 12 iunie 1992 se pare că Ministerul a schimbat titlul apartamentelor sale care au fost locuite de civili cu titlul apartamentelor deținute de Fondul de Locație („ Cu toate acestea, acest schimb a fost limitat și a avut în vedere doar șase apartamente deținute de Fondul de Locație și douăzeci de deținute de Minister. Nu au fost furnizate detalii cu privire la criteriile privind schimbul. 18. În 1993, o versiune modificată a Legii din 1990 privind vânzarea apartamentelor de proprietate socială („акон”) („Z.P.S.O.S.”) a fost promulgată în Jurnalul Oficial. În conformitate cu legea chiriașilor lor au dreptul să le achiziționeze pe credit și la un preț bun. Spre deosebire de Z.S.О.J.N.A., legea nu prevedea o ajustare a prețurilor pentru suma contribuțiilor făcute pentru construcția apartamentelor „deținute social” și dezvoltarea terenurilor de construcție, în ciuda faptului că chiriașii le-au plătit de asemenea. 19. La 26 iunie 1996, Curtea Constituțională a abrogat Z.S.O.J.N.A. fără efect retroactiv și reglementările guvernului respective, pe motivul faptului că au fost împotriva Constituției din 1991. În special, Curtea a afirmat că: (a) armata iugoslavă, „fondul de odihnă” și “proprietatea socială” nu mai existau; (b) Constituția din 1991 a abolit toate privilegiile de care se bucură servitorii de armată; și (c) Z.S.O.J.N.A. a creat un tratament inegal în comparație cu cetățenii care au dreptul de a achiziționa apartamentele lor în temeiul Z.P.S.S.S. S.P.O.V.P.N.T.R.M. nu a fost menționat în decizia Curții Constituționale. 20. Între 1992 și 1994, reclamantul a solicitat Ministerului Apărării Macedoniei să achiziționeze apartamentul din Skopje, unde locuia din 1980 ca chiriaș al armatei iugoslave, în conformitate cu Z.S.О.J.N.A. și U.P.D.S.F.N.J.A. Ministerul Apărării l-a informat, precum și alți șapte serviciini ai fostului armatei iugoslave, că examinarea cererilor lor a fost amânată din cauza anumitor formalități. 21. La 20 octombrie 1993, reclamantul și alte 15 persoane au solicitat Curții Constituționale să examineze compatibilitatea Z.P.S.O.S. și regulamentele relevante emise de Ministerul Apărării cu Z.S.O.J.N.A. La 29 decembrie 1993, aceasta a fost refuzată de Curtea Constituțională. 22. La 6 februarie 1995, reclamantul a prezentat o altă cerere de achiziționare a apartamentului Președintelui Republicii care l-a transmis Ministerului Apărării. 23. La 22 martie 1995, Ministerul Apărării a informat reclamantul că cererea sa de achiziționare a apartamentului a fost respinsă din cauza faptului că U.P.D.S.F.N.J.A. nu se aplică apartamentelor altele decât cele ale armatei iugoslave. În special, Ministerul a subliniat faptul că secțiunea 2 § 2 din Regulamentul privind vânzarea de apartamente pentru care Republica are responsabilități și drepturi (Одлука δа δрода Ministerul a susținut că, la 21 septembrie 1994, guvernul a luat o poziție similară în ceea ce privește această problemă. Prin urmare, reclamantul ar fi avut dreptul de a cumpăra apartamentul sub U.P.D.S.F.N.J.A. doar dacă ar fi avut în vedere un apartament deținut de către respectivul Minister. 24. La 16 februarie 1995, reclamantul a inițiat o procedură în fața Curții Municipale de Skopje I („тински суд Čкко δδе I) împotriva Ministerului Apărării, solicitându-i să vândă apartamentul sub un preț ajustat în conformitate cu Z.S.О.J.N.A. A invocat, de asemenea, articolele 4 și 5 din Legea privind punerea în aplicare a Constituției. 25. La 25 aprilie 1995, Curtea a acordat cererea reclamantului. Curtea a declarat, printre altele, că reclamantul, în calitate de ofițer al armatei, a avut dreptul de a cumpăra apartamentul cu un preț ajustat. În special, prețul de cumpărare ar trebui redus prin valoarea revalorizată a contribuțiilor lunare pe care reclamantul le-a plătit Ministerului Federal al Apărării pentru construcția apartamentelor și pentru dezvoltarea terenurilor de construcție. Curtea municipală a constatat că Ministerul Macedoniei de Apărare a fost obligat să plătească diferența de preț pentru apartament. 26. Ministerul Apărării macedonean a apelat împotriva acestei decizii din motive că, în conformitate cu o decizie guvernamentală, Z.S.О.J.N.A. a aplicat numai apartamentelor deținute de armata macedoneană. 27. La 1 februarie 1996, Curtea de Apelare a Skopiei (Окруδен суд Čкоפе) a susținut hotărârea instanței inferioare pe motivul că reclamantul, în calitate de fost ofițer al armatei iugoslave, a plătit contribuții pentru construcția apartamentelor armatei și, prin urmare, a avut dreptul de a achiziționa un apartament cu un preț ajustat în conformitate cu Z.S.О.J.N.A. Curtea a reținut, printre altele, că instanța inferioară a raționat corect atunci când a legat beneficiul achiziției unui apartament sub un preț ajustat la statutul reclamantului de fost ofițer al armatei, care a plătit contribuții și nu la identitatea proprietarului apartamentului respectiv. 28. La 17 aprilie 1996, reclamantul și Guvernul au încheiat un contract de achiziție pentru apartament pe baza hotărârilor municipale și a instanței de apel. Reclamantul a achiziționat apartamentul cu un preț redus cu suma contribuțiilor pe care le-a plătit fostei armate iugoslave. La 15 mai 1996, Curtea Municipală Skopje I a autorizat contractul. 29. Dintr-o copie a unui document emis de Public Enterprise for Administrating State Propriety (авно δрет Între timp, Ministerul Apărării a interzis un recurs împotriva hotărârii Curții de Apărare din 1 februarie 1996. 31. La apelul din 18 decembrie 1997, Curtea Supremă a anulat hotărârea Curții de Apărare și a respins cererea reclamantului de a cumpăra apartamentul pentru un preț redus. 32. Curtea Supremă a remarcat că, în conformitate cu art. 5 § 1 din Legea Constituțională privind punerea în aplicare a Constituției fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, legile federale ale fostei Iugoslavie au rămas în vigoare ca legi macedonene, cu condiția ca acestea să fie armonizate cu Constituția. Puterile exercitate anterior de organele federale au fost alocate organismelor fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Z.S.O.J.N.A. a rămas în vigoare ca lege macedoneană. 33. Curtea Supremă a constatat că în temeiul Z.S.O.J.N.A. a fost pentru armata iugoslavă să compenseze diferența de preț pentru ajustarea prețurilor apartamentelor care nu erau deținute de armata iugoslavă. Cu toate acestea, la 17 noiembrie 1991 fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și-a adoptat Constituția și a devenit un stat independent. De atunci nu a existat nici armata iugoslavă nici fondul său de locuință pe teritoriul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Prin urmare, reclamantul nu a putut avea prețul redus pentru apartamentul său, deoarece nu a existat nici o armată iugoslavă pentru a acoperi diferența de preț. 34. Curtea nu a menționat la toate decizia Curții Constituționale și S.P.O.V.P.N.T.R.M. Nici nu a menționat că reclamantul a achiziționat deja apartamentul prin contract sau că Ministerul Apărării a schimbat o serie de apartamente deținute de Fondul de locuință și locuite de alți polițiști. Reclamantul a fost servit cu hotărârea Curții Supreme la 4 martie 1998. 35. Părțile nu au indicat dacă reclamantul a fost înregistrat oficial ca proprietar al apartamentului în Registrul Terenului ( În plus, părțile nu au indicat dacă Guvernul a luat vreo acțiune juridică în vederea aplicării hotărârii Curții Supreme din 18 decembrie 1997, de exemplu prin introducerea unei proceduri de rescisiune a acordului de cumpărare din 1996 (a se vedea punctele 60-65 de mai jos). Nu există informații că astfel de proceduri au fost instituite vreodată. 36. 37. Secțiunea 110 prevede, în măsura în care este cazul, că Curtea Constituțională decide cu privire la conformitatea legilor cu Constituția. 38. Secțiunea 112 § 1 prevede, printre altele, că Curtea Constituțională abrogă sau invalidează o lege dacă decide că aceasta nu este conformă cu Constituția. 39. Secțiunea 112 § 2 prevede că deciziile Curții Constituționale sunt definitive și executive. 40. Secțiunea 4 prevede că toate chestiunile de succesiune care rezultă din despărțirea Iugoslaviei sunt reglementate prin intermediul tratatelor cu celelalte foste republici. 41. Secțiunea 5 §§ 1 și 4 prevede că legile federale existente ale fostei Iugoslavie sunt în vigoare în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, cu excepția legilor care reglementează organizarea și competența organelor federale iugoslave. 42. Secțiunea 6 prevede că toate legile federale care sunt incompatibile cu Constituția macedoneană se modifică în consecință în termen de un an de la data promulgării Constituției. 43. Secțiunea 1 prevede că legea în cauză reglementează locuința actualelor și a fostilor militari iugoslavi și a familiilor lor. 44. Secțiunea 21 § 1 prevede că prețul de achiziție pentru un apartament deținut de armata iugoslavă se stabilește pe baza valorii de construcție reevaluate a apartamentului, a calității, echipamentelor, locația și alte factori similare. Prețul astfel determinat se reduce cu amortizarea apartamentului, dar nu mai mult de 50% din suma totală a amortizării. 45. Secțiunea 21 § 2 prevede că atunci când un apartament este achiziționat de un serviciur militar activ sau pensionat, prețul de achiziție se reduce cu suma ajustată (reevaluată) a contribuțiilor lunare plătite de servici pentru construcția apartamentelor armate și îmbunătățirea terenurilor de construcție. 46. Secțiunea 26 prevede că atunci când un agent militar menționat în secțiunea 21 § 2 dorește să achiziționeze un apartament care nu este deținut de armată, armata plătește proprietarului apartamentului diferența de preț între prețul ajustat și prețul normal de cumpărare. 47. În conformitate cu secțiunea 2 § 2 din acest acord, încheiat între Ministerul Apărării din Macedonia și fosta armată iugoslavă, apartamentele de armată ar trebui vândute oamenilor de serviciu militar în condițiile prevăzute în fosta Lege iugoslavă din 1990 privind Locația Serviciilor Armatei (Z.S.O.J.N.A.). 48. Secțiunea 9 din respectivul acord prevede că fosta armată iugoslavă nu are dreptul de a impune noi obligații Ministerului Apărării Macedoniei după semnarea acordului. 49. Secțiunea 10 prevede că toate celelalte drepturi și obligații pe care fosta armată iugoslavă a avut-o pe teritoriul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei până la 28 februarie 1992 în legătură cu proprietatea imobiliară, fondul de locuință și sediile comerciale deținute de aceasta se transferă la Ministerul Apărării Macedoniei. 50. Secțiunea 134 din Legea privind apărarea deținută de fostul Minister Iugoslav al Apărării pe teritoriul fostei Republici Iugoslave a Macedoniei devine proprietatea fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. 51 Secțiunea 1 prevede că această lege reglementează condițiile, modalitatea și procedura de vânzare a apartamentelor de proprietate socială. Legea nu prevede o ajustare a prețurilor pentru suma contribuțiilor plătite pentru construcția apartamentelor „deținute social” și pentru dezvoltarea terenurilor de construcție. 52. Secțiunea 2 prevede că o decizie de vânzare a apartamentului (deținut social) va fi eliberată de proprietarul său (Statul) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi. 53. Secțiunea 3 § 1 prevede că apartamentul social deținut poate fi vândut chiriașului respectiv sau membrilor familiei sale. 54. Secțiunea 3 § 2 prevede că, în cazul în care proprietarul apartamentului (Statul) nu emite o decizie de vânzare a apartamentului în termenul prevăzut în secțiunea 2, titularul dreptului de locație poate solicita în termen de 30 de zile instanța competentă să elibereze o decizie în proceduri civile necontențioase pentru a înlocui contractul de vânzare. 55. Legea nu prevede o ajustare a prețurilor pentru suma contribuțiilor plătite pentru construcția apartamentelor „deținute social” și pentru dezvoltarea terenurilor de construcție. 56. Secțiunea 384 prevede că apelul depus la punctele (ревиפиδа) de drept nu amânează executarea hotărârii împotriva căreia a fost depus. 57. Secțiunea 387 cu condiția ca părțile să poată prezenta noi fapte și să introducă noi dovezi în cadrul procedurii numai dacă acestea privesc încălcări esențiale ale dispozițiilor privind procedura civilă pentru care este permis un recurs la punctele de drept. 58. Secțiunea 393 cu condiția ca Curtea Supremă să poată respinge un recurs asupra punctelor de drept ca fiind nefondată dacă determină că motivele pe care le trebuie să le examineze ex officio sau care au fost incluse în recurs sunt nefondate. 59. Secțiunea 395 § 1 cu condiția ca, atunci când Curtea Supremă constată că dispozițiile de fond ale unui act să fie aplicate în mod necorespunzător de către instanțele de judecată, aceasta acordă recursul la punctele de drept (ревиשиפа) și pronunțarea unei hotărâri cu privire la meritul. 60. Secțiunea 144 § 3 prevede că achiziționarea legală a proprietății asupra unei proprietăți nu are nici o influență asupra drepturilor altor persoane peste această proprietate. 61. Secțiunea 148 § 1 prevede că titlul de proprietate asupra bunurilor imobiliare obținut prin un act juridic este achiziționat prin înregistrarea acelui drept (ac) în înregistrările publice pentru înregistrarea drepturilor imobiliare, cu excepția cazului în care legea prevede altfel. 62. Secțiunea 151 § 1 prevede, printre altele, că titlul de proprietate asupra bunurilor imobiliare este achiziționat în temeiul înregistrării. 63. Secțiunea 151 § 2 prevede că îndepărtarea titlului de proprietate din înregistrările publice, din cauza faptului că înregistrarea a fost incorectă, poate fi inițiată printr-o acțiune în termen de trei ani de la data în care a fost înregistrată proprietatea imobiliară. 64. Secțiunea 5 prevede, printre altele, că Registrul de terenuri ( Secțiunea 50 prevede, printre altele, că Registrul terenurilor înregistrează drepturile de proprietate asupra bunurilor imobiliare.

The applicant was born in 1923 and lives in Skopje. He worked as a pilot in the Yugoslav Army until he retired in 1968. 11. In former Yugoslavia, the citizens used to pay a tax for housing. On the basis of the accumulated funds the State constructed “socially owned” apartments which were then rented to individuals at legally fixed rates. 12. The Yugoslav Army was the single army on the territory of the former Yugoslavia governed by laws which were applicable throughout former Yugoslavia. The applicant, as an officer of the Yugoslav Army, paid monthly contributions from his salary to the Yugoslav Army for the construction of army apartments. All army servicemen were entitled to live in army apartments as tenants. 13. On 28 August 1968 the applicant ceased to be an active officer of the Yugoslav Army under an early retirement scheme. At that time, he lived in Belgrade, as a tenant in an apartment which belonged to the army. On an unspecified date the applicant, having found a job in Skopje, sought to obtain the tenancy of an army apartment there. In December 1979, under an agreement between the Yugoslav Army and the Macedonian Council of Ministers, the Socialist Republic of Macedonia (at that time a member of the Yugoslav Federation) obtained the possession of the applicant’s army apartment in Belgrade in exchange for an apartment in Skopje, which remained the property of the Socialist Republic of Macedonia but was to be used by the Yugoslav Army. In July 1980 the applicant moved into the apartment in Skopje. 14. On 29 December 1990 the Federal Assembly of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia enacted a Law on Housing of the Army Servicemen (Закон за станбено обезбедување во ЈНА) (the “Z.S.О.J.N.A.”), according to which army servicemen, current and retired, could purchase apartments in which they lived with a price adjustment for the amount of the paid contributions for the construction of army apartments and for development of the construction land. Section 26 of that law provides that the same purchase conditions apply to apartments which do not belong to the army, as it was in the case of the applicant. According to regulations issued by the Yugoslav Federal Ministry, the price difference was to be paid by the federal army (see paragraphs 43-46 below). 15. Following the fall of Yugoslavia and a referendum held on 8 September 1991, the former Yugoslav Republic of Macedonia declared independence. On 17 November 1991 it adopted a Constitution (Устав на РМ) and the Law on the Implementation of the Constitution (Уставен Закон за спроведување на Уставот). According to the Constitution the laws from former Yugoslavia remain in force, except for the laws regulating the organisation and competence of the former Yugoslav federal organs. On 21 February 1992 the Macedonian President and the General of the Yugoslav Army concluded an agreement for the withdrawal of the Yugoslav Army from Macedonian territory. 16. On 28 February 1992 the Macedonian Government concluded an Agreement for Settlement of Claims and Obligations in Respect of Real Property (Спогодба за правата и обврските во врска со примопредажбата на недвижностите на територија на Република Македонија) (“the S.P.O.V.P.N.T.R.M.”) with the Federal Yugoslav Ministry of Defence. According to this agreement the Macedonian Ministry of Defence took over all the obligations of the Yugoslav Army in respect of army apartments, including the obligation to sell these apartments with a price reduction. The Macedonian Government in 1992 and 1994 enacted regulations implementing this agreement. In 1992 the Macedonian Government enacted Regulations on the Terms of Purchase of the Apartments Obtained by Succession from the Yugoslav Army (Уредба за продажба на државниот стамбен фонд наследен од ЈНА) (“U.P.D.S.F.N.J.A.”), according to which present and former army servicemen living in apartments owned by the Macedonian Ministry of Defence, could purchase them under the Z.S.О.J.N.A 17. From the Ministry of Defence’s decision of 12 June 1992 it appears that the Ministry exchanged the title of its apartments which were inhabited by civilians with the title of the apartments owned by the Housing Fund (“ПУИГ”) which were inhabited by servicemen. Thereby, the servicemen were able to exercise the right under the Z.S.O.J.N.A. to purchase the apartments at a reduced price. However, this exchange was limited and concerned only six apartments owned by the Housing Fund and twenty owned by the Ministry. No details were provided as to the criteria concerning the exchange. 18. In 1993 an amended version of the 1990 Law on the Sale of Socially Owned Apartments (Закон за продажба на станови во општествена сопственост) (“the Z.P.S.O.S.”) was promulgated in the Official Gazette. Under the law their tenants were entitled to purchase them on credit and at a beneficial price. Unlike the Z.S.О.J.N.A., the law did not provide for a price adjustment for the amount of the contributions made towards the construction of “socially owned” apartments and the development of the construction land, despite the fact that the tenants had also paid them. 19. On 26 June 1996 the Constitutional Court abrogated the Z.S.O.J.N.A. without retroactive effect and the respective Government’s Regulations on the ground that they had been contrary to the 1991 Constitution. In particular, the court stated that: (a) the Yugoslav Army, its “housing fund” and the “social ownership” no longer existed; (b) the 1991 Constitution had abolished all the privileges enjoyed by army servicemen; and (c) the Z.S.O.J.N.A. had created an unequal treatment in comparison to the citizens who were entitled to purchase their apartments under the Z.P.S.O.S. The S.P.O.V.P.N.T.R.M. was not mentioned in the Constitutional Court’s decision. 20. Between 1992 and 1994, the applicant requested the Macedonian Ministry of Defence to purchase the apartment in Skopje where he had been living since 1980 as a tenant of the Yugoslav Army in accordance with the Z.S.О.J.N.A. and the U.P.D.S.F.N.J.A. The Ministry of Defence informed him, and seven other servicemen of the former Yugoslav Army, that the examination of their requests had been postponed due to some formalities. 21. On 20 October 1993 the applicant and fifteen other persons asked the Constitutional Court to examine the compatibility of the Z.P.S.O.S. and the relevant regulations issued by the Ministry of Defence with the Z.S.O.J.N.A. On 29 December 1993 this was refused by the Constitutional Court. 22. On 6 February 1995 the applicant submitted another request to purchase the apartment to the President of the Republic who transmitted it to the Ministry of Defence. 23. On 22 March 1995 the Ministry of Defence informed the applicant that his request to purchase the apartment had been dismissed on the ground that the U.P.D.S.F.N.J.A. did not apply to apartments other than those which belonged to the Yugoslav Army. In particular, the Ministry stressed that Section 2 § 2 of the 1992 Regulation on the Sale of Apartments for which the Republic has Responsibilities and Rights (Одлука за продажба на становите на кои права, должности и одговорности во поглед на располагањето има Републиката) (“O.P.S.P.D.O.R”) provided that the U.P.D.S.F.N.J.A. did not apply to apartments for official use of the Government. The Ministry argued that on 21 September 1994 the Government had taken a similar position in respect of this issue. Therefore, the applicant would have had the right to purchase the apartment under the U.P.D.S.F.N.J.A. only if it had concerned an apartment owned by the said Ministry. 24. On 16 February 1995 the applicant instituted proceedings before the Skopje I Municipal Court (Општински суд Скопје I) against the Ministry of Defence, requesting that the apartment be sold to him under an adjusted price in accordance with the Z.S.О.J.N.A. He also invoked Articles 4 and 5 of the Law on the Implementation of the Constitution. 25. On 25 April 1995 the court granted the applicant’s request. The court stated, inter alia, that the applicant, as an army officer, had the right to purchase the apartment under an adjusted price. In particular, the purchase price should be reduced by the revalorised amount of the monthly contributions which the applicant had paid to the Federal Ministry of Defence for the construction of apartments and for development of construction land. The Municipal Court found that the Macedonian Ministry of Defence was under an obligation to pay the price difference for the apartment. 26. The Macedonian Ministry of Defence appealed against this decision on grounds that in accordance with a Government Decision the Z.S.О.J.N.A. only applied to apartments owned by the Macedonian Army. 27. On 1 February 1996 the Skopje Appellate Court (Окружен суд Скопје) upheld the decision of the lower court on the ground that the applicant, as a former officer of the Yugoslav Army, had paid contributions for the construction of army apartments and, therefore, was entitled to purchase an apartment under an adjusted price in accordance with the Z.S.О.J.N.A. The court held, inter alia, that the lower court had reasoned correctly when it had connected the benefit of purchasing an apartment under an adjusted price to the status of the applicant as a former army officer, who had been paying contributions, and not to the identity of the owner of the said apartment. 28. On 17 April 1996 the applicant and the Government concluded a purchase contract for the apartment on the basis of the Municipal and Appellate Courts’ judgments. The applicant thus purchased the apartment with a price reduced by the amount of contributions he had paid to the former Yugoslav Army. On 15 May 1996 the Skopje I Municipal Court authorised the contract. 29. From the copy of one document issued by the Public Enterprise for Administering State Property (Јавно претпријатие за стопанисување со стамбен и деловен простор на Република Македонија), it may be deduced that the applicant paid for the apartment in 1996 at the latest. It is not clear whether later the Ministry of Defence reimbursed the Housing Fund the price difference for the apartment. 30. In the meantime, the Ministry of Defence filed an appeal on points of law (ревизија) with the Supreme Court (Врховен суд на РМ) against the judgment of the Appellate Court of 1 February 1996. 31. Upon the appeal on 18 December 1997 the Supreme Court quashed the lower court’s judgment and dismissed the applicant’s request to purchase the apartment for a reduced price. 32. The Supreme Court noted that in accordance with Article 5 § 1 of the Constitutional Law on the Implementation of the Constitution of the former Yugoslav Republic of Macedonia the federal laws of former Yugoslavia remained in force as Macedonian laws provided that they were harmonised with the Constitution. The powers which were previously exercised by the federal organs were allocated to the bodies of the former Yugoslav Republic of Macedonia. The Z.S.O.J.N.A. remained in force as Macedonian law. 33. The Supreme Court found that under the Z.S.O.J.N.A. it was for the Yugoslav Army to make up for the price difference for the adjustment of the prices of the apartments which were not owned by the Yugoslav Army. However, on 17 November 1991 the former Yugoslav Republic of Macedonia enacted its Constitution and became an independent State. Since then there was no Yugoslav Army nor was its housing fund on the territory of the former Yugoslav Republic of Macedonia. Therefore, the applicant could not have the price for his apartment reduced as there was no Yugoslav Army to cover the price difference. 34. The court did not mention at all the decision of the Constitutional Court and the S.P.O.V.P.N.T.R.M. Nor did it mention that the applicant had already purchased the apartment by contract, or that the Ministry of Defence had exchanged a number of apartments owned by the Housing Fund and inhabited by other servicemen. The applicant was served with the Supreme Court’s judgment on 4 March 1998. 35. The parties have not indicated whether the applicant was formally registered as the owner of the apartment in the Land Registry (Државен завод за геодетски работи) after their purchase agreement had been authorised by the Municipal Court in 1996. From the documents it appears the applicant had already recorded his title over the apartment. In addition, the parties have not indicated whether the Government have taken any legal action to enforce the Supreme Court’s judgment of 18 December 1997, for example by bringing proceedings for the rescission of the 1996 purchase agreement (see paragraphs 60-65 below). There is no information that such proceedings have ever been instituted. 36. The applicant still lives in the apartment in question. 37. Section 110 provides, as far as relevant, that the Constitutional Court decides on the conformity of laws with the Constitution. 38. Section 112 § 1 provides, inter alia, that the Constitutional Court shall repeal or invalidate a law if it determines that it does not conform to the Constitution. 39. Section 112 § 2 provides that the decisions of the Constitutional Court shall be final and executive. 40. Section 4 provides that all issues of succession arising out of the break-up of Yugoslavia shall be regulated by way of treaties with the other former republics. 41. Section 5 §§ 1 and 4 provide that the existing federal laws of former Yugoslavia shall be in force in the former Yugoslav Republic of Macedonia with the exception of the laws regulating the organisation and competence of the Yugoslav federal organs. 42. Section 6 provides that all federal laws which are inconsistent with the Macedonian Constitution shall be amended accordingly within one year from the day when the Constitution was promulgated. 43. Section 1 provides that the law in question regulates the housing of present and former Yugoslav Army servicemen and their families. 44. Section 21 § 1 provides that the purchase price for an apartment owned by the Yugoslav Army shall be determined on the basis of the apartment’s re-assessed construction value, its quality, equipment, location and other similar factors. The price thus determined shall be reduced by the amortisation of the apartment, but not more than 50% of the total amount of amortisation. 45. Section 21 § 2 provides that when an apartment is purchased by an active or retired army serviceman, the purchase price shall be reduced by the adjusted (re-assessed) amount of the monthly contributions paid by the servicemen for construction of army apartments and improvement of construction land. 46. Section 26 provides that when an army serviceman mentioned in Section 21 § 2 wishes to purchase an apartment which is not owned by the army, the army shall pay to the owner of the apartment the price difference between the adjusted and the normal purchase price. 47. According to Section 2 § 2 of that agreement, concluded between the Macedonian Ministry of Defence and the former Yugoslav Army, army apartments should be sold to army servicemen under the conditions set forth in the 1990 former Yugoslav Law on the Housing of Army Servicemen (Z.S.O.J.N.A.). 48. Section 9 of the said agreement provides that the former Yugoslav Army shall not have any right to impose further obligations on the Macedonian Ministry of Defence after the signing of the agreement. 49. Section 10 provides that all other rights and obligations which the former Yugoslav Army had on the territory of the former Yugoslav Republic of Macedonia until 28 February 1992 in connection with real property, housing fund and business premises owned by it shall be transferred to the Macedonian Ministry of Defence. 50. Section 134 of the Law on Defence (Закон за одбрана) provides that real property which was owned by the former Yugoslav Ministry of Defence on the territory of the former Yugoslav Republic of Macedonia shall become the property of the former Yugoslav Republic of Macedonia. 51. Section 1 provides that this law regulates the conditions, manner and procedure for the sale of socially owned apartments. The law does not provide for a price adjustment for the amount of the paid contributions for the construction of “socially owned” apartments and for development of the construction land. 52. Section 2 provides that a decision to sell the (socially) owned apartment will be issued by its owner (the State) within 30 days from the day when this law enters into force. 53. Section 3 § 1 provides that the socially owned apartment may be sold to the tenant of that apartment or to members of his family. 54. Section 3 § 2 provides that if the owner of the apartment (the State) does not issue a decision to sell that apartment within the time limit specified in Section 2, then the holder of tenancy right may within 30 days request the appropriate court to issue a decision in non-contentious civil proceedings to replace the sale contract. 55. The law does not provide for a price adjustment for the amount of the paid contributions for the construction of “socially owned” apartments and for development of the construction land. 56. Section 384 provided that the filed appeal on points (ревизија) of law does not adjourn the execution of judgment against which it has been filed. 57. Section 387 provided that parties may present new facts and introduce new evidence in the proceedings only if these concern essential violations of the provisions for civil procedure for which an appeal on points of law is permitted. 58. Section 393 provided that the Supreme Court may dismiss an appeal on points of law as unfounded if it determines that the grounds it must examine ex officio, or which were included in the appeal, are ill-founded. 59. Section 395 § 1 provided that when the Supreme Court finds that the substantive provisions of an act are wrongly applied by the lower courts, it shall grant the appeal on points of law (ревизија) and deliver a judgment on the merits. 60. Section 144 § 3 provides that the lawful acquiring of ownership over a property does not have any bearing on the rights of other persons over that property. 61. Section 148 § 1 provides that the ownership title over real estate obtained by a legal act is acquired by recording that right (act) in the public records for registering real estate rights unless otherwise provided by the law. 62. Section 151 § 1 provides, inter alia, that the ownership title over a real estate is acquired by virtue of the recording. 63. Section 151 § 2 provides that the removal of ownership title from the public records, on the ground that the recording was incorrect, may be initiated by an action within three years from the day when the real estate was recorded. 64. Section 5 provides, inter alia, that the Land Registry (Државен завод за геодетски работи) is responsible for recording property rights over real estates. 65. Section 50 provides, inter alia, that the Land Registry shall record ownership rights over real estates.