AFFAIRE MAZUREK CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2005)25 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 februarie 2000 (definită la 1 mai 2000) în cauza Mazurek împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 25 aprilie 2005, cu ocazia celei de-a 922-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 1 februarie 2000 în cauza Mazurek și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 34406/97) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de către domnul Claude Mazurek, resortisant francez, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil motivul privind limitarea drepturilor succesorale ale reclamantului, copil adulterian, asupra bunurilor mamei sale în raport cu cele ale fratelui său vitreg, copil legitim Considerând că, în hotărârea sa din 1 februarie 2000, Curtea a declarat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, coroborat cu art. 14 din Convenție a declarat, cu cinci voturi la doi, că nu este necesar să se examineze motivul întemeiat pe articolele 8 și 14 combinate din convenție; a spus în unanimitate că statul pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 20 000 de franci francezi pentru prejudicii morale, 376 034,61 de franci francezi pentru prejudicii materiale; 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu un interes simplu de 3,47% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia a respins, în unanimitate, pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alin. (2) din Convenția care a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 1 februarie 2000, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Considerând că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție S-a asigurat că, la 15 iunie 2000, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 1 februarie 2000, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2005)25 Informații furnizate de guvernul Franței la examinarea cauzei Mazurek de către Comitetul de Miniștri Guvernul observă inițial că satisfacția echitabilă acordată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remediat toate consecințele încălcării pentru solicitant. Instanțele au dat rapid efect direct Convenției Europene a Drepturilor Omului și hotărârii Curții Europene în această cauză (a se vedea, de exemplu, Decizia Tribunalului de Mare Instanță de Montpellier din 2 mai 2000, comentată în Dalloz 2001 n 16 și Jurizatorul Septembrie 2000), prin excluderea aplicării art. 760 din Codul civil care stabilise o diferență de tratament între copiii legitimi și adolescenți. Legea nr. 2001-1135 din 3 decembrie 2001 (publicată în Jurnalul Oficial din 4 decembrie 2001) privind reforma drepturilor moștenitoare ale soțului supraviețuitor și ale copilului adult a codificat ulterior această dezvoltare și a eliminat discriminarea existentă între copiii adolescenți și ceilalți. În prezent, în conformitate cu art. 1 (care constituie noul articol 733 din Codul civil), legea nu face distincție între filiația legitimă și filiația naturală în materie succesorală. În plus, hotărârea a fost publicată și comentată pe larg în presa franceză generală și specializată (a se vedea în special Gazette du Palatul din 19-21 noiembrie 2000, Dalloz 2000 n 10 și Dalloz 2000 n 41). Guvernul consideră că evoluțiile de mai sus au împiedicat efectiv noi încălcări similare celei constatate în hotărârea respectivă și consideră astfel că Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

Résolution ResDH(2005)25

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 1er février 2000 (définitif le 1er mai 2000)

dans l'affaire Mazurek contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 25 avril 2005,

lors de la 922e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n

o

11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 1 février 2000 dans l'affaire Mazurek et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

34406/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 13 décembre 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M.

Claude Mazurek, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole

n

o

11, a déclaré recevable le grief concernant la limitation des droits successoraux du requérant, enfant adultérin, sur les biens de sa mère par rapport à ceux de son demi-frère, enfant légitime

;

Considérant que dans son arrêt du 1er février 2000 la Cour

:

-

a dit, à l'unanimité, qu'il y avait eu violation de l'article 1, du Protocole n

o

1, combiné avec l'article 14 de la Convention

;

-

a dit, par cinq voix contre deux, qu'il n'était pas nécessaire d'examiner le grief tiré des articles 8 et 14 combinés de la Convention ;

-

a dit, à l'unanimité, que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 20

000 francs français pour préjudice moral, 376

034,61 francs français pour préjudice matériel ; 100

000 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple de 3,47

% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a rejeté, à l'unanimité, les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 1er

février 2000, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l'annexe à la présente résolution

;

S'étant assuré que le 15 juin 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 1er février 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2005)25

Informations fournies par le Gouvernement de la France

lors de l'examen de l'affaire Mazurek

par le Comité des Ministres

Le Gouvernement note au départ que la satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne des Droits de l'Homme a réparé toutes les conséquences de la violation pour le requérant.

Les tribunaux ont rapidement donné effet direct à la Convention européenne des Droits de l'Homme et à l'arrêt de la Cour européenne dans cette affaire (cf. par exemple, la décision du Tribunal de Grande Instance de Montpellier du 2 mai 2000, commentée dans le Dalloz 2001 n

o

16 et le Jurisclasseur septembre 2000), en écartant l'application de l'article 760 du Code civil qui établissait une différence de traitement entre les enfants légitimes et adultérins.

La loi n

o

2001-1135 du 3 décembre 2001 (publiée au Journal Officiel du 4 décembre 2001) sur la réforme des droits successoraux du conjoint survivant et de l'enfant adultérin a par la suite codifié ce développement et a supprimé les discriminations existantes entre les enfants adultérins et les autres. Désormais, en application de son article premier (qui constitue le nouvel article 733 du Code civil), la loi ne fait pas de distinction entre la filiation légitime et la filiation naturelle en matière successorale.

Par ailleurs, l'arrêt a été publié et largement commenté dans la presse française générale et spécialisée (cf.

notamment Gazette du Palais du 19-21 novembre 2000, Dalloz 2000 n

o

10 et Dalloz 2000 n

o

41).

Le Gouvernement considère que les développements ci-dessus ont efficacement empêché de nouvelles violations semblables à celle constatée dans cet arrêt et considère ainsi que la France a satisfait à ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention européenne des Droits de l'Homme.