Mazurek împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2005)25 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 februarie 2000 (finală la 1 mai 2000) în cazul Mazurek împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 25 aprilie 2005 la a 922-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Mazurek pronunțată la 1 Februarie 2000 și transmise Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 34406/97) împotriva Franței, depusă la 13 decembrie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Claude Mazurek, un cetățean francez, și că Curtea, a reținut cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea că, în calitate de copil adulter, drepturile sale de moștenire asupra proprietății mamei sale au fost limitate în comparație cu cele ale fratelui său vitreg legitim; întrucât în hotărârea sa din 1 februarie 2000 Curtea: deținută, în unanimitate,

că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 luat coroborat cu art. 14 din Convenție; deținută, cu cinci voturi împotrivă două, că nu este necesar să se examineze plângerea pe baza articolului 8 din Convenție luată coroborat cu art. 14; deținută, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 20 000 376 334.61 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile materiale; 100 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni de mai sus, până la decontare; respinse, în unanimitate, restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 1 februarie 2000, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri;

aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 15 iunie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 1 februarie 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2005)25 Informații furnizate de Guvernul Franței în cursul examinării cazului Mazurek De către Comitetul de Miniștri Guvernul constată, la început, că justa satisfacție acordată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a oferit remediere pentru toate consecințele încălcării pentru solicitant.

Tribunalul intern a dat în mod prompt efect direct Convenției Europene pentru Drepturile Omului și hotărârea Curții Europene în acest caz (a se vedea, de exemplu, hotărârea Tribunalului de Grande Instanță de Montpellier la 2 mai 2000, observată în Dalloz 2001 nr. 16 și Jurisclasseur Septembrie 2000), prin îndepărtarea aplicării articolului 760 din Codul Civil, care a stabilit diferența de tratament între copiii legitimi și adulterini. Legea nr. 2001-1135 din 3 decembrie 2001 (publicată în Jurnalul Oficial din 4 decembrie 2001) privind reforma drepturilor de succesiune a soțului supraviețuitor și a copilului adulterine, a codificat ulterior această dezvoltare și a eliminat discriminarea existentă între copiii adulternici și alți copii.

De acum încolo, în conformitate cu primul său articol (care constituie un nou articol 733 din Codul Civil), legea nu distinge între filiația legitimă și naturală în ceea ce privește chestiunile de moștenire. În plus, hotărârea a fost publicată și a făcut o observație largă în presa generală și specializată (a se vedea în special în Gazette du Palais din 19-21 noiembrie 2000, Dalloz 2000 nr. 10 și Dalloz 2000 nr. 41). Guvernul consideră că aceste evoluții au împiedicat în mod eficient noi încălcări similare celor constatate și consideră, prin urmare, că Franța și-a respectat obligația în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

Resolution ResDH(2005)25 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 1 February 2000 (final on 1 May 2000) in the case of Mazurek against France (Adopted by the Committee of Ministers on 25 April 2005 at the 922nd meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Mazurek case delivered on 1 February 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 34406/97) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 13 December 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Claude Mazurek, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that as an adulterine child, his inheritance rights over his mother's estate had been limited as compared to those of his legitimate half-brother; Whereas in its judgment of 1 February 2000 the Court: - held, unanimously,

that there had been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 taken in conjunction with Article 14 of the Convention; - held, by five votes to two, that it was not necessary to examine the complaint based on Article 8 of the Convention taken in conjunction with Article 14; - held, unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 20 000 French francs in respect of non-pecuniary damage; 376 034.61 French francs in respect of pecuniary damage; 100 000 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 3.47% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; - dismissed, unanimously, the remainder of the applicant's claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 1 February 2000, having regard to France's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers,

the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution; Having satisfied itself that on 15 June 2000, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 1 February 2000, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case. Appendix to Resolution ResDH(2005)25 Information provided by the Government of France during the examination of the Mazurek case By the Committee of Ministers The Government notes at the outset that the just satisfaction awarded by the European Court of Human Rights has provided redress for all consequences of the violation for the applicant.

The domestic courts promptly gave direct effect to the European Convention on Human Rights and the European Court's judgment in this case (see for example the decision of the Tribunal de Grande Instance of Montpellier on 2 May 2000 commented on in Dalloz 2001 No. 16 and Jurisclasseur September 2000), by setting aside the application of Article 760 of the Civil Code, which established the difference in treatment between legitimate and adulterine children. Law No. 2001-1135 of 3 December 2001 (published in the Journal Officiel of 4 December 2001) on the reform of succession rights of the surviving spouse and adulterine child, subsequently codified this development and removed existing discrimination between adulterine children and other children.

From now on, pursuant to its first article (which constitutes a new Article 733 of the Civil Code), the law does not distinguish between legitimate and natural filiation in relation to questions of inheritance. Moreover, the judgment has been published and widely commented on in the general and specialised press (see in particular in Gazette du Palais of 19-21 November 2000, Dalloz 2000 No. 10 and Dalloz 2000 No. 41). The Government considers that these developments have effectively prevented new violations similar to that found and considers thus that France has complied with its obligation under Article 46, paragraph 1 of the European Convention on Human Rights.