CtEDO 16.06.2005 Auto

BERISHA ET HALJITI c. « L'EX-REPUBLIQUE YOUGOSLAVE DE MACEDOINE »

RESPONDENT
MKD
HOTĂRÂRE
16.06.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BERISHA ET HALJITI c. « L'EX-REPUBLIQUE YOUGOSLAVE DE MACEDOINE » (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

(...) DE FAPT, reclamanții, Dzavit Berisha și Baljie Haljiti, sunt resortisanți ai Serbiei-Muntenegru de origine egipteană și s-au născut în 1977 și 1980, în provincia Kosovo, și ar locui în Ungaria. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În martie 1999, cei interesați s-au căsătorit, iar după bombardamentul NATO asupra Republicii Federale Iugoslavia, au părăsit orașul Obilic și s-au mutat în satul Mazgit. Mai târziu s-au întors la Obilic, unde, în opinia lor, au fost amenințați și hărțuiți zilnic de albanezi. La 28 iunie 1999, membrii Armatei de Eliberare a Kosovo (ALK), precum și unii săteni i-au obligat pe solicitanți și pe întreaga lor familie să părăsească casa și satul. Timp de aproape trei luni, cei interesați s-au mutat dintr-o tabără în alta și ar fi fost adesea hărțuiți de populația albaneză din satele din jur. La 25 septembrie 1999, ei au fugit din Kosovo pentru a se refugia în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, unde au beneficiat de protecție umanitară. Din cauza caracterului inadecvat al condițiilor de viață care domneau în tabără, ei au părăsit de bunăvoie țara. La 4 aprilie 2001, dl Berisha a fost recrutat ca interpret al administrației KFOR din Kosovo. Soția sa s-a mutat la casa părinților săi din Lipljan (Kosovo) cinci luni mai târziu (casa lor din Obilic a fost distrusă între timp și albanezi adăpostindu-se în ruinele sale). În timp ce erau în Lipljan, cei interesați ar fi fost adesea atacați verbal și amenințați cu agresiunea fizică, iar casa lor ar fi fost ținta aruncărilor de pietre. Chiar și în tabăra militară de la Bondsteel, dl Berisha ar fi fost victima unor acte discriminatorii constante din partea colegilor săi albanezi pentru că contribuise la arestarea mai multor membri ai ALK și pentru că era angajat în apărarea drepturilor omului, în special în favoarea romilor. La 1 martie 2002, acesta și-a pierdut activitatea, din motive rasiste. În iunie 2002, reclamanții s-au întors în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, unde au solicitat azil la 19 iunie 2002. La 2 iulie 2002, Ministerul de Interne a respins cererea, considerând că reclamanții nu aveau motive întemeiate să se teamă de persecuții, deoarece teama lor se baza pe câteva incidente și prezumții. La 27 august 2002, comisia de apel a guvernului a confirmat această decizie. La 30 septembrie 2002, la cererea celor interesați, Ministerul de Interne a suspendat executarea ordinului de expulzare în așteptarea rezultatului recursului pe care îl prezentaseră Curții Supreme. La 27 martie 2003, Curtea Supremă a respins recursul în Casație pentru nefondare. Comisia a refuzat să acorde azil reclamanților pe motiv, printre altele, că teama lor de a fi persecutați se baza doar pe sentimentul general de nesiguranță din cauza originii lor etnice. La 29 mai 2003, această decizie a fost comunicată avocatului părților interesate. Ulterior, aceștia au fost informați că trebuie să părăsească țara în termen de 30 de zile, în caz contrar vor fi expulzați cu forța, dar au rămas în După intrarea în vigoare a unei noi legi privind azilul și protecția temporară, reclamanții au depus o altă cerere de azil, pe baza unor fapte presupuse noi (degradarea stării de sănătate a M Haljiti, care a avut un avort spontan și suferea frecvent de dureri de stomac. Data depunerii acestei noi cereri nu este cunoscută cu exactitate (reclamanții susțin că au trimis-o la 14 august 2003, dar tamponul de pe fax poartă data de 8 octombrie 2003). La 15 septembrie 2003, pe la miezul nopții, au fost arestați de poliție în timp ce încercau să intre ilegal în Grecia, au fost arestați la secția de poliție și nu ar fi avut dreptul să sune pe nimeni, nici măcar pe avocatul lor. A doua zi, tribunalul de bază din Bitola le-a declarat vinovați de încălcări minore ale Legii privind trecerea frontierelor și circulația în zonele de frontieră ( акон за премините граници и дви El le-a aplicat o amendă și le-a pronunțat împotriva unei interdicții de doi ani a teritoriului, iar decizia a arătat că reclamanții au renunțat la dreptul lor de a interveni și au fost expulzați în Serbia-Muntenegro și s-au dus în Lipljan, Kosovo. octombrie 2003, ca urmare a unor acte repetate de hărțuire (strigăte, jeturi de pietre și amenințări verbale), ei au fugit din nou din Kosovo și, la 17 octombrie 2003, au solicitat azil în Ungaria. La 17 decembrie 2003, autoritățile naționale maghiare și-au primit cererile din cauza instabilității și nesigurității din Kosovo. (...) Reclamanții se plâng că au fost expulzați în mod colectiv în conformitate cu art. 4 din Protocolul nr. 4, autoritățile interne care au luat o singură decizie pentru ambele părți, fără a efectua o examinare rezonabilă și obiectivă a situației specifice a fiecăruia. (...) ÎN DREPT (...) pe teren la art. 4 din Protocolul nr. 4, reclamanții se plâng că au fost expulzați în mod colectiv, iar autoritățile interne au luat o singură decizie pentru amândoi fără a efectua o examinare rezonabilă și obiectivă a situației individuale. art. 4 din Protocolul nr. 4 prevede expulzarea colectivă a străinilor este interzis. Potrivit Curții, prin expulzare colectivă se înțelege orice măsură obligatorie a străinilor, ca grup, de a părăsi o țară, cu excepția cazului în care o astfel de măsură este luată pe baza unei examinări rezonabile și obiective a situației specifice a fiecărui străin care formează grupul. În plus, faptul că mai mulți străini primesc, în ceea ce privește expulzarea, decizii similare nu permite să se ajungă la o expulzare colectivă în cazul în care fiecare persoană interesată a avut posibilitatea, individual, de a prezenta autorităților competente argumentele care s-au opus expulzării sale (A. și alte țări , n. 14209/88, Decizia Comisiei din 16 decembrie 1988, Deciziile și rapoartele 59, p. 274). În acest caz, simplul fapt că autoritățile naționale au luat o decizie unică pentru cei doi reclamanți, care erau soț și soție, rezultă din conduita chiar a acestora: au intrat împreună pe teritoriul statului pârât ; au depus o cerere de azil în comun invocând aceleași motive; au prezentat aceleași elemente de probă în sprijinul afirmațiilor lor; au formulat acțiuni comune în fața comisiei de apel a guvernului și a Curții Supreme; în sfârșit, autoritățile au evaluat riscurile pe care le implică expulzarea pentru părțile interesate împreună. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că expulzarea reclamanților nu prezintă nici o aparență de expulzare colectivă în sensul art. 4 din Protocolul nr În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. (...)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-06-29
0,91
BERISHA c. SUISSE
DEUXIÈME SECTION Requête n o 948/12 Sait BERISHA et autres contre la Suisse introduite le 21 décembre 2011 EXPOSÉ DES FAITS Les requérants sont un couple de ressortissants kosovars, M me Selvije Berisha (ci-après : la requérante) et M. Sait
CtEDO 2004-09-02
0,90
BOSKOSKI c. « L'EX-REPUBLIQUE YOUGOSLAVE DE MACEDOINE »
[TRADUCTION] (...) EN FAIT Le requérant, M. Ljube Boškoski, est né en 1960 à Tetovo, dans « l’ex ‐ République yougoslave de Macédoine ». Il a les nationalités macédonienne et croate. On ignore où il réside actuellement. Il est représenté de
CtEDO 2006-12-12
0,90
AFFAIRE BAJRAMI c. ALBANIE [Extraits]
. LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE 4. Le requérant est né en 1964 et réside à Caralevë, dans la commune de Shtime (Kosovo). 5. Le 28 avril 1993, il épousa F.M., ressortissante albanaise. De cette union naquit un enfant, I.B., le 20 janvier 199
CtEDO 2001-06-14
0,90
SEJDOVIC ET AUTRES contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 58487/00 présentée par Bajram SEJDOVIC et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 juin 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2009-10-22
0,90
AFFAIRE OZVER c. BULGARIE
à elle seule, de justifier son maintien en détention pour une période relativement longue ( Ječius c. Lituanie, n o 34578/97, § 94, CEDH 2000 ‐ IX ; Ilijkov c. Bulgarie, n o 33977/96, § 81, 26 juillet 2001). Compte tenu des circonstances de
Sursă