AFFAIRE ÖZGÜR ET TURHAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.06.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ÖZGÜR ET TURHAN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ÖZGÜR ȘI TURHAN c. TURCIA (solicitarea nr. 28512/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 iunie 2005 DEFINIF 28/09/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. Sir Nicolas Bratza președinte dnii Bonello Türmen Traja Pavlovschi Garlicki, Mijović, judecători și al dlui O Emine Gülsen Özgür și domnul Yașar Turhan ( La 14 iunie 2004, Curtea (secțiunea a treia) a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alin. (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. noiembrie 2004 Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni reformulate [art. 52 alineatul (1) ]. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La data transferului de proprietate s-a efectuat o comisie de experți din administrație care a stabilit valoarea terenului expropriat la 1 098 825 000 de lire turcești (TRL). La 15 septembrie 2000, în dezacord cu suma plătită, reclamanții au introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Gebze. Prin hotărârea din 30 ianuarie 2001, instanța a acordat parțial despăgubiri reclamanților și a condamnat administrația să le plătească o despăgubire suplimentară de 8 719 725 La 10 aprilie 2001, la cererea reclamanților, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 12. Până în prezent, nu s-a efectuat nicio plată de către administrația debitoare. II. LEGĂTURA ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 13. În temeiul articolului 82 din Legea nr. 2004 din 9 iunie 1932 privind urmărirea în justiție a datoriilor și falimentului, bunurile care aparțin statului și bunurile alocate uzului public sunt insesibile. 14. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în hotărâri 1305-1306, § 13-16) și Akac. Turcia (23 septembrie 1998, Rec. 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza lipsei de plată de către statul membru în care își desfășoară activitatea în alt stat membru decât statul membru în care își are sediul o hotărâre. În acest sens, se menționează art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 16. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, citată anterior) și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Curtea constată într-adevăr că aceasta nu se confruntă cu nici un motiv de neîndeplinire. Pe fond 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior p. 1317, § 31, și Aka, citată anterior, p. 2682, §§ 50-51). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Õn a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Aceasta constată că reclamanții, expropriați de terenul lor, au inițiat o acțiune în creștere a dreptului de proprietate și au obținut câștig de cauză în fața Tribunalului de Mare Instanță. Deși hotărârea a devenit definitivă prin hotărârea Curții de Casație, administrația expropriantă nu a efectuat până în prezent executarea acesteia. Această situație se referă ca o interferență în dreptul reclamanților la respectarea proprietăților lor în sensul primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 19. Curtea reamintește în această privință jurisprudența sa potrivit căreia necesitatea de a verifica dacă a fost menținut un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale laipe (Sporrong și Lönnroth c. Suedia, Hotărârea din 23 septembrie 1982, seria A n A se vedea nota de subsol 26. Curtea arată că, în speță, ingerința, caracterizată prin neexecutarea unei hotărâri definitive, a fost arbitrară și a dus la încălcarea principiului legalității. O astfel de concluzie o scutește, prin urmare, de a căuta dacă a fost menținut un echilibru corect între cerințele de interes general al comunității și imperativele de salvgardare a drepturilor individuale (Latridis , citată anterior, punctul 62, și Karahalios c. Grecia, nr. 62503/00, § 35, 11 decembrie 2003). 21. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă materială și morală 23. Reclamanții susțin că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu material pe care îl reprezintă 35 000 EUR. În plus, aceștia solicită 17 500 EUR pentru repararea prejudiciului moral pe care l-au suferit. 24. Guvernul susține că sumele solicitate sunt excesive și nu reprezintă prejudiciul suferit efectiv. 25, având în vedere modul de calcul adoptat în hotărârea Akkuș (precision, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă 13 000 EUR reclamanților în comun ca daune materiale 26. Curtea consideră, de asemenea, că reclamanții au suferit un prejudiciu moral ca urmare a incertitudinii cauzate de obligația administrației de a efectua plata despăgubirii suplimentare stabilite de către instanțe. Statuând în echitate, Curtea alocă 2 000 EUR în acest sens reclamanților în comun. 2000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR, indiferent de costuri, și ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească în comun, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (treisprezece mii EUR) pentru daune materiale (ii. 000 EUR (două mii EUR) pentru daune morale (iii). 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (iv). Orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe sumele respective, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicat în scris la 28 iunie 2005 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Michael O