ODABAȘI AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ODABAȘI AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2005)
A doua secțiune DECIZIE FINALĂ [1] Cererea nr. 46562/99 de Fikret APDBAȘI și alții [2] împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 5 iulie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Türmen Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 15 septembrie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere hotărârea parțială a Curții din 7 septembrie 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Fikret Odabașı, dl Ömer Karaman și dl Mustafa Tüten, sunt resortisanți turci născuți în 1944, 1939 și 1948 [3] respectiv în Istanbul. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl H. Hüsamettin Koçak, avocat care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 septembrie 1992 Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Kayolları Genel Müdürlüğü ) a expropriat o parcelă de terenuri aparținând reclamanților pentru a construi o autostradă. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren și sumele relevante au fost plătite reclamanților. Reclamanților au depus două acțiuni separate care solicită compensare suplimentară. Iunie 1996 Curtea Civilă Pendik de Primă Instanță a acordat dlui Tüten o compensare suplimentară plus dobânzi la rata legală de 824.500.000 de lira turcă (TRL) și dlui Odabașı și TRL 1.209.144.395. La 26 septembrie 1996, Curtea de casă a susținut hotărârile. La 17 martie 1998, autoritățile au plătit sumele de 1 434.886.000 TRL domnului Tüten. La 26 septembrie 1996, Curtea de casă a susținut hotărârile. Odabașı și TRL 2.122.575 000 către dl Tüten au inclus interesul. Prin o decizie parțială adoptată de Curte la 7 septembrie 2004, cazul a fost comunicat în legătură cu dl Odabașı și dl Tüten și a fost declarat inadmisibil în ceea ce privește dl Karaman [4]. La 3 ianuarie 2005, guvernul turc și-a prezentat observațiile privind admisibilitatea și meritele cazului. Prin scrisoarea din 3 februarie 2005, reclamanții au fost solicitați să prezinte până la 3 martie 2005 observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritul, precum și cererile lor de satisfacție și poziția lor cu privire la o soluționare prietenoasă. Prin scrisoarea înregistrată din 12 aprilie 2005, reclamanții au fost informați că perioada permisă de prezentare a observațiilor lor, cerințele lor de satisfacție și poziția lor în ceea ce privește o soluție prietenoasă au expirat. 37 § 1 a) din Convenție, în cazul în care circumstanțele au dus la concluzia că reclamantul nu a intenționat să urmărească cererea. Reclamanții nu au răspuns nici la prezenta scrisoare. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că autoritățile au întârziat să le plătească compensația suplimentară și că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente. Curtea observă că reclamanții nu și-au prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cererii, la cererile lor de satisfacție și la poziția lor în ceea ce privește o soluționare prietenoasă. În plus, constată că reclamanții nu au răspuns la scrisoarea înregistrată din 12 aprilie 2005 care le-a informat că cererea lor ar putea fi eliminată din lista de cauze a Curții în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a), în cazul în care Curtea a concluzionat că nu mai doresc să-și continue cazul. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului În plus, Curtea nu constată niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea cererii în temeiul articolului respectiv. În consecință, Curtea hotărăște articolul respectiv. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și să se excludă cazul din lista de cauze a Curții în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cauze. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Grefier Președintele [1] Această versiune a fost rectificată la 6 octombrie 2005 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții. [2] Rectificat la 6 octombrie 2005: Titlul a fost citit Fikret APDBAȘI și Ömer KARAMAN în versiune anterioară [3] Rectificat la 6 octombrie 2005: Denumirile și datele nașterii reclamanților au citit după cum urmează: dl Fikret Odabașı și dl Ömer Karaman ... născut în 1944 și 1948 [4]. Rectificat la 6 octombrie 2005: Alineatul a citit după cum urmează: Prin o decizie parțială adoptată de Curte la 7 septembrie 2004, acest caz a fost comunicat.