3ra-645/24 — Privind constatarea încălcării dreptului de acces la informatie si repararea prejudiciului moral

La 28 februarie 2022 Rotaraș Ivan a depus acțiune în ordinea contenciosului administrativ către Procuratura raionul Râșcani şi procurorul- şef Creţu Sergiu privind încălcarea dreptului de acces la informație și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 24 ianuarie 2022 s-a adresat cu o cerere către Procuratura raionului Râșcani, înregistrată sub nr.40, prin care a solicitat permisiune să facă cunoștință cu materialele procesului penal nr.20163000682.

Prin răspunsul 180 din 04 februarie 2022 a fost informat că prin ordonanța din 04 februarie 2022 cererea sa a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Drept urmare, la 15 februarie 2022 reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către procurorul șef al Procuraturii raionului Râșcani – Sergiu Crețu înregistrată cu nr.76, solicitând soluționarea cererii, permiterea accesului la materialele procesului penal, eliberarea unor copii din dosar și anularea ordonanței procurorului din 04 februarie 2022. Iar, la 24 februarie 2022, a primit răspunsul nr.311 din 22 februarie 2022, semnat de procurorul Sergiu Crețu, potrivit căruia prin ordonanța din 22 februarie 2022 s-a respins integral cererea, ca fiind neîntemeiată.

În aceste circumstanţe reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i permită să ia cunoștință cu materialele cauzei și să-i elibereze copiile solicitate, repararea prejudiciului material și moral cauzat în legătură cu nesoluționarea cererii în sumă de 500 lei și atragerea la răspundere a persoanelor vinovate.

Prin cererea din 7 februarie 2023, Rotaraș Ivan și-a concretizat pretențiile acțiunii, solicitând anularea ordonanței din 04 februarie 2022 a procurorului Donos Livia și a ordonanței din 22 februarie 2022 emisă de procurorul-șef – Crețu Sergiu, permiterea accesului la materialele dosarului penal nr.20163000682. (f.d.72).

Prin încheierea Judecătoriei Drochia, sediul central, din 08 februarie 2023, acțiunea în contencios administrativ s-a declarat inadmisibilă în temeiul dispozițiilor art.207 alin.2, lit.e) Cod administrativ, care prevede că acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17. (f.d.75).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 mai 2023 s-a anulat parțial încheierea Judecătoriei Drochia, sediul central din 08 februarie 2023 în latura 1 pretențiilor formulate față de Procuratura raionul Rîșcani, restituind cauza pentru judecare în aceiași instanță, în același complet de judecată (f.d.105).

La 13 septembrie 2023 Procuratura r-lui Râșcani a înaintat cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 17 august 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul central, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Instanța de apel a indicat că, reieșind din prevederile art. 10, 15, 16, 21 ale Legii privind accesul liber la informație (în vigoarea la data apariției litigiului), informațiile solicitate de reclamant nu constituie informații de interes public, dar date cu caracter personal precum şi informații ce țin de urmărirea penală, fiind supuse unui regim juridic special de protecție.

În acest sens, instanța a făcut trimitere la art. 7 din Legea privind accesul la informație, care stabilește categoriile de informații exceptate de la accesul liber, inclusiv datele cu caracter personal și informațiile ce țin de activitatea operativă și de urmărire penală. Totodată, potrivit art. 8 alin. (2) din aceeași lege, accesul la informațiile ce conțin date cu caracter personal se realizează în conformitate cu legislația specială privind protecția datelor, ceea ce confirmă caracterul limitat al accesului în astfel de cazuri.

Instanța a subliniat că informațiile solicitate provin dintr-un dosar penal și materialele urmăririi penale pot fi consultate doar de către persoanele expres prevăzute de Codul de procedură penală, iar reclamantul nu se încadrează în această categorie.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 16 iulie 2024 Rotaraș Ivan a depus recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul a reiterat circumstanțele de fapt şi de drept indicate în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel, susținând că instanța de apel la emiterea deciziei sale a interpretat eronat legea. La fel a invocat dezacordul cu concluziile instanței de apel, menționând că informația pe care a solicitat-o este o informație oficială și urma să-i fie acordată în termenul stabilit de art. 16 din Legea privind accesul la informație, pârâtul nefiind în drept de a- i îngrădi accesul liber la informație.

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.”

Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului 3 administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarat de către Rotaraș Ivan rezultă că recurentul a menţionat dezacordul cu soluția adoptată, invocând temei de admisibilitate a recursului art. 432 alin (1) lit. e ) din Codul de procedură civilă şi anume de că hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Instanţa de recurs reține că deși recurentul a invocat temei de admisibilitatea a recursului prevederile Codului de procedură civilă, consideră că motivele de casare, invocate şi anume că hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălţi şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Referitor temeiul menţionat de recurentă şi anume art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de 4 judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Rotaraș Ivan conține obiecții de fapt şi de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Bălţi, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia.

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei/hotărârii şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Bălţi şi o minimă 5 argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălţi, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Rotaraș Ivan. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Diana Stănilă 6