AFFAIRE ZUCKERSTATTER ET RESCHENHOFER CONTRE L' AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2005)104 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 februarie 2005 (Regulament amiabil) în cauza Zuckerstätter și Reschenhofer împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, în cadrul celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 24 februarie 2005 în cauza Zucker Karler și Reschenhofer și transmisă la aceeași dată Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție amintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 76718/01) îndreptată împotriva Austriei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 25 octombrie 2001 în temeiul articolului 34 din Convenție, de dl Wilhelm Zuckerstätter și de dl. Christian Reschenhofer, doi resortisanți austrieci, și că Curtea a declarat admisibil motivul acestora cu privire la durata excesivă a unei proceduri privind temeinicia unei acuzații penale în fața instanțelor administrative și referitoare la o încălcare a Codului rutier Întrucât, în hotărârea sa din 24 februarie 2005, Curtea,

care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanta și s-a asigurat că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să elimine cauza rolului și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere Având în vedere că, în conformitate cu regulamentul amiabil, s-a convenit că guvernul Austriei va plăti părții solicitante suma globală de 10 000 EUR pentru prejudicii morale și cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții și că aceste sume ar fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului de Miniștri pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție,

executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată retragerea sau soluționarea litigiului având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, După ce s-a asigurat că, la 23 martie 2005, în termenul prevăzut în regulamentul amiabil, guvernul statului pârât a plătit părții solicitante suma prevăzută în regulamentul amiabil și că în speță nu se impunea nicio altă măsură pentru a se conforma hotărârii Curții, Se declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Austriei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)104 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 24 février 2005 (Règlement amiable) dans l'affaire Zuckerstätter et Reschenhofer contre l'Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005, lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 24 février 2005 dans l'affaire Zuckerstätter et Reschenhofer et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 76718/01) dirigée contre l'Autriche, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 25 octobre 2001 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M. Wilhelm Zuckerstätter et M. Christian Reschenhofer, deux ressortissants autrichiens, et que la Cour a déclaré recevable leur grief concernant la durée excessive d'une procédure sur le bien-fondé d'une accusation pénale devant les juridictions administratives et portant sur une infraction au code de la route ; Considérant que dans son arrêt du 24 février 2005, la Cour,

ayant pris acte d'un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l'Etat défendeur et la partie requérante, et s'étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l'homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l'unanimité, de rayer l'affaire du rôle et a pris note de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu'aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l'Autriche payerait à la partie requérante la somme globale de 10 000 euros au titre du préjudice moral et des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l'arrêt de la Cour et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; Rappelant que l'article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l'article 46, paragraphe 2, de la Convention, l'exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que le 23 mars 2005, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu'aucune autre mesure n'était exigée en l'espèce afin de se conformer à l'arrêt de la Cour, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de l'Autriche, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.