CASE OF MAGALHAES PEREIRA AGAINST PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 5-4;Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF MAGALHAES PEREIRA AGAINST PORTUGAL (CtEDO, 2005)
Rezoluția ResDH(2005)92 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 februarie 2002 (finală la 26 mai 2002) în cazul Magalhães Pereira împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005 la a 940-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Magalhães Pereira pronunțată la 26 februarie 2002 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 44872/98) împotriva Portugaliei, depusă la 3 aprilie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Joaquim Magalhães Pereira, un național portughez, și că Curtea, sesizată în cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea reclamantului cu privire la neregularitatea și limitarea examinării judiciare a legalității detenției sale într-o unitate psihiatrică sigură și absența ajutorului juridic în procedura relevantă; întrucât, în hotărârea sa din 26 februarie 2002, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 5 alin. (4) din Convenție, având în vedere faptul că nu a furnizat garanții adecvate în ceea ce privește examinarea legalității detenției; - a considerat că a existat o încălcare a art. 5 alin. (4) din Convenție din cauza neapăratării unei protecții adecvate, deoarece reclamantul nu a putut obține asistență juridică până în octombrie 2000; - a considerat că nu este necesar să se evalueze dacă aici a fost o încălcare a art. 5 alin. (1) din Convenție; Statul pârât a plătit reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 6 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale; 5 000 de euro minus 1 779 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 7 % vor fi plătite pe aceste sume de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a subliniat Comitetul că, având în vedere circumstanțele specifice ale cazului, viitoarele încălcări ale aceluiași tip ar trebui evitate prin informarea autorităților în cauză direct a cerințelor Convenției; în acest scop, au primit copii ale hotărârii Curții, care au fost publicate, de asemenea, atât în traducerea originală, cât și în portugheză pe site-ul Oficiului de Documentare și Legea Comparativă (Oficiul Attorney-General) – ( http://www .gddc.pt/direitos-humanos/portugal-dh/acordaos); Având în vedere că, la 14 octombrie 2002, după expirarea termenului stabilit (26 august 2002), Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 26 februarie 2002, și că dobânzile nejustificate, care sunt de 90,10 euro, au fost plătite la 14 octombrie 2002. Având în vedere faptul că, după ce reclamantul a fost eliberat la 24 mai 2002 de către Curtea de Porto, nu este necesară nicio altă măsură în ceea ce privește el. Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.