SELMAN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 77081/01 prezentată de Medine SELMAN și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 noiembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 3 octombrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, Medine Selman, Șahide Selman, Ahmet Selman, Remziye Selman, Müslim Selman, Mehmet Selman, Ayten Selman și Ayhan Selman, sunt resortisanți turci, născuți în 1931, 1956, 1958, 1962, 1967, 1968, 1970 și 1973. Ei locuiesc în Diyarbakr.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul A. Aslan, avocată la Diyarbakr. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În (d) exproprierea terenului care aparținea reclamanților în vederea construirii barajului hidroelectric de la Krank. În 1998, la datele transferului de proprietate au fost plătite reclamanților terenuri de expropriere stabilite de o comisie de experți din administrație. În dezacord cu suma plătită de către administrație, reclamanții au introdus, pentru fiecare teren, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Instanța le-a dat câștig de cauză și a condamnat administrația să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi aferente ratei legale de la datele transferului de proprietate.

Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. În 2001, administrația le-a vărsat reclamanților suplimentele de instanță în cauză, însoțite de dobânzi restante la o rată de 50 % până la mai puțin de 31 decembrie 1999 și 60% pentru perioada ulterioară. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plângeau de încălcarea dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi necorespunzătoare față de rata ridicată de inflație din Turcia. La 12 ianuarie 2005, Curtea a decis să aducă cauza la cunoștința guvernului pârât și să îl invite pe acesta să prezinte în scris observațiile sale privind admisibilitatea și temeinicia cererii.

La 19 aprilie 2005, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea acțiunii. Curtea constată că reclamanții au fost invitați la 26 aprilie și apoi la 20 aprilie. iulie 2005, prin scrisori recomandate cu confirmare de primire primite efectiv la 11 mai și 28 iulie 2005, să transmită observațiile lor ca răspuns. Aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși, în ultima lamă de atenție a reclamanților a fost atrasă de termenii art. 37 din Convenție. Curtea concluzionează că nu mai doresc să își mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 77081/01 présentée par Medine SELMAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 novembre 2005 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , I. Cabral Barreto , R. Türmen , V. Butkevych , M me D. Jočienė, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 3 octobre 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Medine Selman, Șahide Selman, Ahmet Selman, Remziye Selman, Müslim Selman, Mehmet Selman, Ayten Selman et Ayhan Selman, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1931, 1956, 1958, 1962, 1967, 1968, 1970 et 1973. Ils résident à Diyarbakır.

Ils sont représentés devant la Cour par M e A. Aslan, avocate à Diyarbakır. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1997, l’Administration nationale des eaux ( Devlet Su İșleri , « l’administration ») expropria des terrains appartenant aux requérants en vue de la construction du barrage hydro-électrique de Kralkızı dans la région de Dicle. Des indemnités d’expropriation fixées par une commission d’experts de l’administration furent versées aux requérants en 1998, aux dates des transferts de propriété. En désaccord sur le montant payé par l’administration, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Dicle, pour chaque terrain, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Le tribunal leur donna gain de cause et condamna l’administration à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires au taux légal à compter des dates des transferts de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs. En 2001, l’administration versa aux requérants les compléments d’indemnités en question, assortis d’intérêts moratoires au taux de 50 % jusqu’au 31 décembre 1999 et 60 % pour la période postérieure. GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignaient d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’administration dans le paiement des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation élevé en Turquie.

EN DROIT Le 12 janvier 2005, la Cour a décidé de porter l’affaire à la connaissance du gouvernement défendeur et d’inviter celui-ci à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Le 19 avril 2005, le Gouvernement a déposé ses observations quant à la recevabilité du recours. La Cour constate que les requérants ont été invités le 26 avril puis le 20 juillet 2005, par des lettres recommandées avec accusé de réception effectivement reçues les 11 mai et 28 juillet 2005, à faire parvenir leurs observations en réponse. Ces lettres sont restées sans réponse, bien que dans la dernière l’attention des requérants ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention.

La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président