SELMAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

15.11.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

SELMAN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 77081/01 prezentată de Medine SELMAN și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 noiembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 3 octombrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, Medine Selman, Șahide Selman, Ahmet Selman, Remziye Selman, Müslim Selman, Mehmet Selman, Ayten Selman și Ayhan Selman, sunt resortisanți turci, născuți în 1931, 1956, 1958, 1962, 1967, 1968, 1970 și 1973. Ei locuiesc în Diyarbakr. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul A. Aslan, avocată la Diyarbakr. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În (d) exproprierea terenului care aparținea reclamanților în vederea construirii barajului hidroelectric de la Krank. În 1998, la datele transferului de proprietate au fost plătite reclamanților terenuri de expropriere stabilite de o comisie de experți din administrație. În dezacord cu suma plătită de către administrație, reclamanții au introdus, pentru fiecare teren, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Instanța le-a dat câștig de cauză și a condamnat administrația să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi aferente ratei legale de la datele transferului de proprietate. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. În 2001, administrația le-a vărsat reclamanților suplimentele de instanță în cauză, însoțite de dobânzi restante la o rată de 50 % până la mai puțin de 31 decembrie 1999 și 60% pentru perioada ulterioară. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plângeau de încălcarea dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi necorespunzătoare față de rata ridicată de inflație din Turcia. La 12 ianuarie 2005, Curtea a decis să aducă cauza la cunoștința guvernului pârât și să îl invite pe acesta să prezinte în scris observațiile sale privind admisibilitatea și temeinicia cererii. La 19 aprilie 2005, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea acțiunii. Curtea constată că reclamanții au fost invitați la 26 aprilie și apoi la 20 aprilie. iulie 2005, prin scrisori recomandate cu confirmare de primire primite efectiv la 11 mai și 28 iulie 2005, să transmită observațiile lor ca răspuns. Aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși, în ultima lamă de atenție a reclamanților a fost atrasă de termenii art. 37 din Convenție. Curtea concluzionează că nu mai doresc să își mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa președinte