KARAKAYA c . TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 58557/00 prezentată de Hilmi KARAKAYA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 1 decembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Caflisch Türmen mes Tsatsa-Nikolovska Gyulumyan David Thór Björgvinsson, Ziemel, judecători și domnul V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 30 decembrie 1999, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei prezentate de reclamant și, respectiv, de guvern la 26 iulie și 29 august 2005, după ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamantul, Hilmi Karakaya, este un resortisant turc, născut în 1939 și rezident în Dinar.

Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul H. K A fost expropriat un bun imobil al reclamantului ca urmare a cutremurului care a avut loc în regiunea Dinar în 1995 în vederea renovării regiunii. Nesatisfăcător de suma alocată de administrație, reclamantul a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la tribunalul de mari instanțe din Dinar. La 15 mai 1997, instanța a acordat reclamantului o indemnizație suplimentară de 1 468 002 946 de lire turce (TRL), însoțită de dobânda moratorială la rata legală începând cu 29 noiembrie 1996. La 15 septembrie 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță. La data de 19 aprilie 1999, administrația a efectuat plata în două etape.

La data de 1 468 002 946 TRL și la 15 iulie 1999, aceasta a plătit 1 433 749 544 TRL. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în efectuarea plății de către instanța de judecată suplimentară a exproprierii, însoțită de interese necorespunzătoare în raport cu rata ridicată de inflație din Turcia. Pe baza acelorași fapte, reclamantul a redus încălcarea art. 13 din Convenție. La 29 august 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație, semnată la 25 august 2005 declar că … 600 (o mie șase sute) de dolari americani.

Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu va fi supusă nici unui impozit sau altor cheltuieli fiscale la momentul relevant și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei.

La 26 iulie 2005, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului la aceeași dată, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Hilmi Karakaya, cu titlu grațios, suma de 1600 (mii de mii șase cenți) de dolari americani în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea nr. 58557/00, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și nu va fi supusă nici unui impozit sau altor cheltuieli fiscale la momentul respectiv și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Reclamantul acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii menționate. El declară cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție). În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 58557/00 présentée par Hilmi KARAKAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1 er décembre 2005 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , L. Caflisch , R. Türmen , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , A. Gyulumyan , M. David Thór Björgvinsson, M me I. Ziemele, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 30 décembre 1999, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par le requérant et le Gouvernement les 26 juillet et 29 août 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Hilmi Karakaya, est un ressortissant turc, né en 1939 et résidant à Dinar.

Il est représenté devant la Cour par M e H. Kılınç, avocat à Afyon. Le Gouvernement défendeur était représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le ministère de l’Aménagement du Territoire (« l’administration ») expropria un bien immeuble du requérant à la suite du tremblement de terre ayant eu lieu dans la région de Dinar en 1995 en vue du réaménagement de la région. L’administration lui octroya une indemnité d’expropriation. Insatisfait du montant alloué par l’administration, le requérant introduisit un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Dinar.

Le 15 mai 1997, le tribunal accorda au requérant une indemnité complémentaire de 1 468 002 946 livres turques (TRL), assortie des intérêts moratoires au taux légal à compter du 29 novembre 1996. Le 15 septembre 1997, la Cour de cassation confirma le jugement du tribunal de première instance. L’administration effectua le versement de l’indemnité en deux temps. Le 19 avril 1999, elle versa 1 468 002 946 TRL, et le 15 juillet 1999, elle paya 1 433 749 544 TRL. GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison du retard de l’administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie des intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation élevé en Turquie.

Se basant sur les mêmes faits, le requérant allègue la violation de l’article 13 de la Convention. EN DROIT Le 29 août 2005, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante, signée le 25 août 2005 : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 58557/00, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, introduite par M. Hilmi Karakaya, le gouvernement turc offre de verser à celui-ci, à titre gracieux, la somme de 1 600 (mille six cents) dollars américains. Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Le 26 juillet 2005, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant à la même date : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Hilmi Karakaya, à titre gracieux, la somme de 1 600 (mille six cents) dollars américains en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 58557/00, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et ne sera soumise à aucun impôt ni à aucune autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le requérant accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête.

Il déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Greffier Président