ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14

octombrie 2002, sub nr. 4017, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios

administrativ, reclamanta V.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2950 din 27 august 2002, emisă

de aceasta și obligarea pârâtei, de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

de către reclamantă că s-a născut la Alba, localitatea de refugiu a părinților

săi și că a suferit alături de aceștia, aceleași privațiuni.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a

invocat excepția tardivității acțiunii, iar pe fond a susținut respingerea

acesteia, cu motivarea că reclamanta nefiind născută la data strămutării, nu

avea domiciliu de unde să fie strămutată.

Curtea de Apel Oradea, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 581, pronunțată la 18

noiembrie 2002, a respins excepția tardivității introducerii acțiunii, a admis

acțiunea formulată de reclamanta V.E., a anulat hotărârea nr. 2950 din 27

august 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 ,cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că acțiunea s-a încadrat în termenul de 30 de zile prevăzut de

art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, iar pe fond, că și copiii născuți în

localitatea în care părinții au fost strămutați, au suferit persecuții din

motive etnice, pe toată perioada strămutării părinților, care este sinonimă cu

refugiul și care este cuprinsă între momentul nașterii și data încetării

motivului strămutării.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând aplicarea greșită a legii.

În motivarea recursului s-a susținut

că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare,

nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată, așa cum prevede expres și

limitativ art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Curtea urmează să constate că

instanța de fond a făcut o interpretare corectă a prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, precum și a Normelor

de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, apreciind că și

copii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același

statut.

A nu acorda aceste drepturi, ar

însemna să se aplice un tratament discriminatoriu minorilor născuți în perioada

refugiului părinților care au suportat aceleași privațiuni, sens pe care actele

normative aplicabile nu-l au.

Cum instanța de fond a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 581/CA/P din 18 noiembrie

2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2003.