ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2083/2010

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj

a chemat în judecată debitoarea SC „C & S T.” SRL Satu Mare, solicitând

instanței emiterea unei ordonanțe de plată prin care să dispună obligarea

acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 750,00 Euro, plătibil la

cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei

achitării tarifului, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale

tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase

restante și echivalentului în lei a sumei de 1046,25 Euro, plătibil la cursul

de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței

ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 10 septembrie 2009,

inclusiv, pentru neplata debitului conform contractului, până la achitarea

integrală a acestui debit și cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei.

Judecătoria Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 5168 din 16 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, în speță, contractul încheiat de părți este unul de aderare

având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ

și conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de

litigii se soluționează pe fond de Secțiile de contencios administrativ ale

curților de apel, dat fiind faptul că, în cauză, creditoarea este asimilată

autorităților publice centrale.

La rândul său, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 232/CA/2009-PI

din 16 decembrie 2009, a constatat necompetența sa materială și a declinat

competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Totodată, a constatat ivit conflict

negativ de competență între această instanță și Judecătoria Satu Mare și a

trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța

printr-un regulator de competență.

Pronunțând această soluție, Curtea de

Apel Oradea a reținut că, natura juridică a contractului privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui

contract comercial încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de

utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Având în vedere obiectul litigiului și

dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabilește competența

materială de soluționare în favoarea judecătoriei, pentru motivele care vor fi

prezentate în continuare.

În cauză, este necontestat că

obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a

ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G.

nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În cauză, obiectul somației îl

formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului

încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor

tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede

posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea

contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea

eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare

pentru autovehiculele deținute.

Astfel fiind, judecătoria a reținut

în mod greșit că ar fi vorba de un contract administrativ în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu

modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la

care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu

are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea

plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de

transport rutier.

În consecință, este vorba de un

contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în raport cu

valoarea obiectului și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001,

coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C. proc. civ.,

competența aparține judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe SC „C & S T.” SRL Satu Mare și C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P.

Cluj în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

aprilie 2010.