ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1931/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2771 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii de primire a actelor necesare redobândirii cetățeniei române și obligarea acesteia la primirea actelor respective, într-un termen scurt, rezonabil.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 și că nu a fost încălcat principiul soluționării cererii într-un termen rezonabil, în raport cu data depunerii cererii, 7 ianuarie 2009, și data introducerii acțiunii, 3 aprilie 2009, în condițiile în care la Secția Consulară a Ambasadei României din Moldova este înregistrat un număr covârșitor de astfel de cereri. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, se arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul constatării greșite a inexistenței unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii reclamantului având ca obiect redobândirea cetățeniei române.

În acest sens, recurentul susține că, din punct de vedere al înregistrării unei cereri, cum este cazul în speță, amânarea acestei operațiuni cu cca. 3 luni (respectiv din momentul formulării primei cereri – 7 ianuarie 2009, până la momentul sesizării instanței – 3 aprilie 2009) este nejustificată, aflându-ne în ipoteza prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat are obligația de a examina într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui certificat de cetățenie, textul vizând în mod evident și înregistrarea lor.

În opinia recurentului, prin atitudinea adoptată de autoritatea pârâtă au fost încălcate și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât soluționarea unor astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune primirea lor promptă și necondiționată, neputându-se restricționa, fără un temei legal, dreptul unei persoane de a înregistra o cerere pentru considerente ce țin de organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, în același sens fiind și practica judiciară în domeniu. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Înalta Curte reține, astfel, ca fiind nefondată critica privind greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, care definesc noțiunea de refuz nejustificat de soluționare a cererii, pentru următoarele motive: Astfel, prin cererile formulate la data de 7 ianuarie 2009 și, respectiv, 9 februarie 2009, recurentul-reclamant s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, solicitând programarea în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, în condițiile prevăzute de Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română.

La aceste cereri, prin adresele nr. G5-1/P/290 din 28 ianuarie 2009 și, respectiv, nr. G5-1/P/397 din 10 februarie 2009 (f.7 și 9 – dosar fond), autoritatea intimată a răspuns, în sensul că urmează să-i transmită petentului, ulterior, o invitație însoțită de lista documentelor necesare, motivându-și amânarea deciziei prin împrejurări de ordin obiectiv, constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, raportat la condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea cererilor, după care, la data de 3 aprilie 2009, petentul s-a adresat instanței de judecată.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Pornind de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp cuprins între data primei cereri adresate autorității pârâte și data formulării cererii de chemare în judecată (aprox.

3 luni), instanța de fond a reținut că, în speță, nu există un refuz nejustificat din partea acestei autorități de rezolvare a cererii petentului, în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din actul normativ susmenționat, prin „ refuz nejustificat de a soluționa o cerere” se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”. De asemenea, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n ) din același act normativ definesc „excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.

Or, în speță, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, această ipoteză nu este întrunită. Astfel, potrivit art.10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Respectarea termenului rezonabil se analizează, însă, în funcție de circumstanțele fiecărui caz, în parte, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

Or, în speță, nimeni nu contestă numărul covârșitor de mare de astfel de cereri, peste 600.000, nici greutățile inerente în gestionarea lor, raportat la condițiile concrete de desfășurare a activității Secției consulare din Chișinău, important fiind a se stabili doar dacă prin conduita pârâtului au fost depășite sau nu limitele rezonabilității procedurii. Sub acest aspect, nu poate fi ignorat faptul că, în raport de numărul mare de solicitanți și de tendințele de creștere a acestuia, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, precum și de obligativitatea verificării îndeplinirii cerinței privind depunerea tuturor actelor justificative prevăzute de lege, în vederea depunerii efective a acestor acte, autoritatea intimată a stabilit un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a petenților, constând în invitarea acestora, în ordinea cronologică a exprimării voinței de a solicita redobândirea cetățeniei române.

Totodată, pentru a se reține depășirea termenului rezonabil în soluționarea unor astfel de cereri, în practica judiciară s-a avut în vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea de 3 luni, cuprinsă între data formulării cererii și data promovării de către recurentul-reclamant a acțiunii. Față de cele arătate, constatând că în mod corect a reținut instanța de fond că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice intimate drept un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menținând sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva sentinței nr. 2771 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.