CtEDO 08.12.2005 Auto

AFFAIRE GIAKOUMELI ET AUTRES c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
08.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE GIAKOUMELI ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

În cazul Giakoumeli și al altor c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Mes Tulkens Vajić Steiner dnii Spielmann, S.E. Jebens, judecători și dlui S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 noiembrie 2005, renunță hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 15689/03) îndreptată împotriva Republicii Elene de șase resortisanți ai acestui stat ( I. Ktistakis și D. Yannopoulos, avocați cu gratii din Thiva și, respectiv, dine. Guvernul grec ( mai) este reprezentat de delegatul agentului său, dl Skiani, care se ocupă de Consiliul Juridic al statului. La 2 septembrie 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 11 aprilie 1994, recurentele au sesizat instanța administrativă cu privire la o cerere împotriva statului grec care intenționa să îl condamne la plata unei prime familiale pentru o perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 1992 și 31 decembrie 1993. La 30 aprilie 1996, instanța le-a respins cererea (Decizia nr. 5384/1996). La 8 octombrie 1996, reclamanții au răspuns la apelul la această decizie. La 18 octombrie 2000, Curtea Administrativă de Primă Instanță a infirmat decizia atacată (Decizia nr. 4021/2000). În 2001, o lege a fost adoptată (n 294/2001) care excludea recursul în casare în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 2 000 000 drachme (5 870 EUR). La 26 noiembrie 2001, statul a fost ocupat cu casarea. La tribunalul din fața Consiliului de Stat a fost stabilită la 9 iunie 2003. 10. La 1 noiembrie 2004, Consiliul de Stat, având în vedere că litigiul avea un obiect financiar mai mic de 2 000 000 drahmes, la anularea procedurii, în conformitate cu Legea nr. 2944/2001 (actul nr. 3073/2004). CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. În ceea ce privește această teză, Tribunalul constată că sumele reținute de instanțele naionale nu au fost foarte importante și că, prin urmare, litigiul nu a reprezentat un interes major pentru acestea. El adaugă că instanțele nu au încercat să accelereze procedura și consideră că instanțele sesizate au acționat într-un interval de timp rezonabil. 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 11 aprilie 1994, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Etta și se încheie la 1 noiembrie 2004, cu actul nr. 3073/2004 al Consiliului de Stat. Prin urmare, a avut loc pe o perioadă de zece ani și mai mult de șase luni pentru trei instane. Cu privire la admisibilitatea 14. Curtea constată că nu există niciun motiv clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 15. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 17. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 18. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio jurisdicție în care li se poate adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 19. Guvernanța, întrucât nu a existat în cazul de față o depășire a termenului rezonabil, contestă această teză. Cu privire la admisibilitate 20. Curtea constată că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 21. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI 22. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de sine Ö în afara acestei jurisprudențe, cu atât mai mult cu cât 13 din Convenția pe motive de absență în dreptul intern a unei căi de atac care le-a permis celor care au depus cererea să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagube 25. Reclamanții solicită 5 000 EUR (EUR) fiecare pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 26. Guvernul afirmă că suma solicitată este excesivă și că o constatare a încălcării ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă. În mod alternativ, consideră că suma alocată reclamanților nu poate depăși 1 000 EUR 27. Curtea consideră că reclamanții au suferit o eroare morală certă. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, aceasta acordă fiecărui reclamant 5 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. 000 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții; acestea furnizează facturi pe care figurează aceeași sumă, dar care au fost întocmite numai în baza onorariilor avocatului lor pentru procedura în fața Curții. 29. Guvernul susține că cererea reclamanților este excesivă și nesustenabilă și că suma alocată în acest sens nu poate depăși 500 EUR. 30. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia) (satisfacere echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). 31. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în Grecia, Curtea a considerat deja că lungimea unei proceduri poate duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor reclamantului în fața instanțelor interne și că, prin urmare, trebuie să se țină seama de aceasta (a se vedea, printre altele, Capanuano c. Italia, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37). Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamanții nu produc nicio factură în ceea ce privește cheltuielile efectuate în fața instanțelor sesizate. Prin urmare, nu are loc nici o rambursare. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce în comun reclamanților 1 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Interese moratoriu 32. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) fiecărui reclamant pentru daune morale și suma totală de 1 500 EUR (mii cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 8 decembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președinte Lista recurentelor Anastasia GIKOUMELI Georgios STAVRIANAKOS Georgia SOFOU Konstantinos KOSTOULAS Vasiliki ARCHIMANDRITI OURANIA MOUZAKI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-12-08
0,97
AFFAIRE GEORGOPOULOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GEORGOPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 25324/03) ARRÊT STRASBOURG 8 décembre 2005 DÉFINITIF 08/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE SPYROPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SPYROPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 5081/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE IOANNIDIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE IOANNIDIS c. GRÈCE ( Requête n o 5072/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2006-11-30
0,97
AFFAIRE DIAKOUMAKOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DIAKOUMAKOS c. GRÈCE ( Requête n o 28749/04) ARRÊT STRASBOURG 30 novembre 2006 DÉFINITIF 28/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2005-02-17
0,96
AFFAIRE OIKONOMIDIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE OIKONOMIDIS c. GRÈCE ( Requête n o 42589/02) ARRÊT STRASBOURG 17 février 2005 DÉFINITIF 17/05/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
Sursă