ÎCCJ, decizie (scj.ro #54082)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #54082) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. XI din 5 februarie 2007 Dosar nr. 29/2006
Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733 din 30/10/2007
Sub
președinția
domnului
profesor
univ
. dr.
Nicolae
Popa
,
președintele
Înaltei
Curți
de
Casație
și
Justiție
,
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
,
constituită
în
Secții
Unite,
în
conformitate
cu
dispozițiile
art. 25 lit. a) din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
, s-a
întrunit
pentru
a
examina
recursul
în
interesul
legii
,
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
, cu
privire
la
aplicarea
dispozițiilor
art. 13 din
Legea
nr. 18/1991,
republicată
,
referitoare
la
posibilitatea
repunerii
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
a
succesibililor
care au
renunțat
la
moștenire
.
Secțiile
Unite au
fost
constituite
cu
respectarea
dispozițiilor
art. 34 din
Legea
nr. 304/2004,
republicată
,
fiind
prezenți
87 de
judecători
din
totalul
de 116
în
funcție
.
Procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
fost
reprezentat
de
procurorul
Antoaneta
Florea
.
Reprezentanta
procurorului
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
a
susținut
recursul
în
interesul
legii
,
punând
concluzii
pentru
admiterea
acestuia
,
în
sensul
de a se
stabili
că
,
în
accepțiunea
prevederilor
Legii
nr. 18/1991 de
repunerea
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
,
beneficiază
numai
moștenitorii
care
nu
au
acceptat
succesiunea
în
termenul
prevăzut
de art. 700 din
Codul
civil,
iar
nu
și
cei
care au
renunțat
la
moștenire
.
SECȚIILE UNITE,
deliberând
asupra
recursului
în
interesul
legii
,
constată
următoarele
:
În
practica
instanțelor
judecătorești
s-a
constatat
că
nu
există
un
punct
de
vedere
unitar
în
aplicarea
art. 13 din
Legea
nr. 18/1991,
republicată
,
referitor
la
posibilitatea
repunerii
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
a
succesibililor
care au
renunțat
la
moștenire
.
Astfel
,
unele
instanțe
au
considerat
că
prin
Legea
nr. 18/1991
legiuitorul
a
creat
instituția
repunerii
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
,
având
în
vedere
rațiunea
că
, de
regulă
,
atitudinea
moștenitorilor
față
de
succesiune
a
fost
condiționată
și
uneori
determinată
de
ceea
ce
a
constituit
atunci
activul
succesoral
.
S-a
apreciat
că
la data
dezbaterii
succesiunii
după
autorul
lor
terenurile
în
litigiu
erau
scoase
din
circuitul
civil,
cauza
renunțării
și
neexprimării
opțiunii
succesorale
fiind
tocmai
lipsa
de
interes
pentru
masa
succesorală
,
în
care
nu
erau
incluse
terenurile
,
și
imposibilitatea
deținerii
în
proprietate
a
mai
multor
imobile
-case.
Alte
instanțe
,
dimpotrivă
, au
considerat
că
opțiunea
succesorală
a
erezilor
este
un act
juridic
unilateral,
voluntar
,
în
sensul
că
fiecare
dintre
erezi
are
libertatea
de
alegere
,
potrivit
principiului
că
nimeni
nu
poate
fi
moștenitor
fără
voia
lui
, conform art. 686 din
Codul
civil.
În
motivarea
punctului
de
vedere
menționat
s-a
arătat
că
eredele
renunțător
nu
poate
beneficia
de
repunerea
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
, de
reconstituirea
dreptului
de
proprietate
,
deoarece
eredele
care
renunță
, conform art. 696 din
Codul
civil,
devine
persoană
străină
de
moștenirea
fostului
proprietar
.
S-a
mai
relevat
că
renunțarea
privește
atât
bunurile
existente
în
succesiune
la data
decesului
autorului
,
cât
și
bunurile
care eventual
ar
intra
în
succesiunea
respectivă
,
situația
fiind
asemănătoare
cu a
succesibilului
care
renunță
la
moștenire
,
crezând
că
este
insolvabilă
.
Aceste
din
urmă
instanțe
au
interpretat
și
au
aplicat
corect
dispozițiile
legii
.
Potrivit
dispozițiilor
art. 13 din
Legea
fondului
funciar
nr. 18/1991,
republicată
,
în
cadrul
procedurii
de
reconstituire
a
dreptului
de
proprietate
privată
asupra
terenurilor
, "
Calitatea
de
moștenitor
se
stabilește
pe
baza
certificatului
de
moștenitor
sau
a
hotărârii
judecătorești
definitive
ori
,
în
lipsa
acestora
,
prin
orice
probe din care
rezultă
acceptarea
moștenirii
",
iar
"
moștenitorii
care
nu-și
pot
dovedi
această
calitate
,
întrucât
terenurile
nu
s-au
găsit
în
circuitul
civil,
sunt
socotiți
repuși
de
drept
în
termenul
de
acceptare
cu
privire
la
cota
ce
li
se
cuvine
din
terenurile
ce
au
aparținut
autorului
lor
".
În
același
timp
,
dispoziția
imperativă
de la art. 13
alin
. (2) din
Legea
fondului
funciar
,
potrivit
căreia
,
în
cazul
terenurilor
ce
nu
s-au
găsit
în
circuitul
civil,
moștenitorii
sunt
repuși
de
drept
în
termenul
de
acceptare
cu
privire
la
cota
ce
li
se
cuvine
din
terenurile
ce
au
aparținut
autorului
lor
,
ei
fiind
considerați
că
au
acceptat
succesiunea
prin
cererea
pe
care o
fac
comisiei
, care
nu
este
infirmată
de
nicio
altă
prevedere
legală
,
impune
concluzia
că
toți
succesibilii
autorului
îndreptățit
ce
solicită
reconstituirea
dreptului
sunt
, la
rândul
lor
,
repuși
de
drept
în
termenul
de
acceptare
a
moștenirii
cu
privire
la
dreptul
de
proprietate
al
autorului
lor
asupra
terenurilor
.
În
această
privință
este
de
observat
că
pot
beneficia
de
repunerea
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
doar
moștenitorii
care
nu
au
acceptat
-o,
în
termenul
și
condițiile
prevăzute
de art. 700 din
Codul
civil,
iar
nu
și
cei
care au
renunțat
la
succesiune
,
în
condițiile
art. 696 din
Codul
civil.
De
altfel
,
prin
dispozițiile
art. 13 din
Legea
nr. 18/1991 se
prevede
că
repunerea
în
termen
vizează
numai
"
moștenitorii
",
deci
persoane
care au "
calitatea
de
moștenitor
".
Or,
potrivit
dispozițiilor
art. 696 din
Codul
civil,
eredele
care
renunță
la
succesiune
este
considerat
că
nu
a
avut
niciodată
această
calitate
,
titlul
de
moștenitor
fiind
desființat
cu
efect
retroactiv
,
moștenitorul
fiind
considerat
ca o
persoană
străină
de
moștenire
.
De
aceea
,
cel
care
renunță
la
succesiune
nu
intră
în
categoria
persoanelor
care
sunt
moștenitori
, el
neputând
dovedi
această
calitate
întrucât
,
în
acest
caz
,
nu
este
vorba
de
neacceptarea
succesiunii
în
condițiile
art. 700 din
Codul
civil
și
care
este
doar
prezumat
de
lege
ca
renunțător
,
ci
,
dimpotrivă
, se
dovedește
cu
certitudine
(
declarație
notarială
)
că
nu
este
moștenitor
,
dat
fiind
faptul
că
a
renunțat
expres
la
succesiune
.
Prin
efectul
renunțării
,
moștenitorul
este
socotit
că
nu
a
fost
niciodată
moștenitor
,
iar
vocația
sa
succesorală
este
retroactiv
desființată
.
Regula
indivizibilității
patrimoniului
succesoral
conferă
același
caracter
indivizibil
și
opțiunii
succesorale
care
nu
poate
fi
condiționată
de
aspectul
cantitativ
al
patrimoniului
succesoral
.
Renunțarea
vizează
atât
bunurile
existente
în
succesiune
la data
decesului
,
cât
și
cele
care, eventual,
ar
intra
în
succesiunea
respectivă
.
Ca
urmare
,
în
raport
de data
reglementării
, se
impune
a se
stabili
că
beneficiază
de
dreptul
de
moștenire
a
proprietății
,
în
temeiul
art. 13
alin
. (2) din
Legea
fondului
funciar
nr. 18/1991,
în
sensul
repunerii
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
,
numai
moștenitorii
care
nu
au
acceptat
-o
în
termenul
prevăzut
de
lege
,
iar
nu
și
cei
care au
renunțat
la
succesiune
.
În
consecință
,
în
temeiul
art. 25 lit. a) din
Legea
nr. 304/2004
privind
organizarea
judiciară
,
republicată
,
precum
și
al art. 329
alin
. 2
și
3 din
Codul
de
procedură
civilă
,
urmează
a se
admite
recursul
în
interesul
legii
și
a se
stabili
că
,
în
aplicarea
dispozițiilor
legale
la care s-a
făcut
referire
,
beneficiază
de
repunerea
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
numai
moștenitorii
care au
acceptat
succesiunea
în
termenul
prevăzut
de art. 700 din
Codul
civil,
iar
nu
și
cei
care au
renunțat
la
moștenire
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În
numele
legii
D E C I D:
Admit
recursul
în
interesul
legii
declarat
de
procurorul
general al
Parchetului
de
pe
lângă
Înalta
Curte
de
Casație
și
Justiție
.
În
aplicarea
dispozițiilor
art. 8
și
art. 13
alin
. (2) din
Legea
nr. 18/1991,
republicată
,
stabilesc
:
Beneficiază
de
repunerea
în
termenul
de
acceptare
a
succesiunii
numai
moștenitorii
care
nu
au
acceptat
succesiunea
în
termenul
prevăzut
de art. 700 din
Codul
civil,
iar
nu
și
cei
care au
renunțat
la
moștenire
.
Obligatorie
,
potrivit
art. 329
alin
. 3 din
Codul
de
procedură
civilă
.
Pronunțată
în
ședință
publică
,
astăzi
, 5
februarie
2007.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof
.
univ
. dr. NICOLAE POPA
Prim-
magistrat-asistent
,
Victoria
Maftei