ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4576/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 21 mai 2003, reclamantul S.I.P.A. Muntenia a chemat în judecată pe pârâții Căminul nr. 20 Pitești și C.B.I.C.B. Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, pârâții să fie obligați la calcularea și plata corectă, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 281/1993, a Legii nr. 128/1997 și a Contractului colectiv de muncă, a salariului de merit, a sporului pentru titlul științific de doctor, a sporului pentru stabilitate, a sporului pentru suprasolicitare neuropsihică și a indemnizației pentru funcția de diriginte. Prin sentința nr. 449 din 15 septembrie 2003, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins acțiunea, reținând, în esență, că reclamantul nu are calitate procesuală activă, față de dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, întrucât acțiunea a fost formulată în nume propriu și nu în numele membrilor săi, care nu au fost nominalizați.

Recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 65/R-CM din 7 septembrie 2004. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat, la 4 octombrie 2004, cerere de revizuire, înregistrată inițial la Curtea de Apel Pitești care, prin decizia nr. 16/F-CM din 18 octombrie 2004, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul din 23 iunie 2006, Înalta Curte, constatând că nici una dintre părți nu s-a prezentat în instanță și că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei. Urmare repunerii pe rol a cauzei, din oficiu, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția perimării cererii de revizuire.

Pentru considerentele ce vor fi arătate, judecata cererii de revizuire se constată a fi perimată. În conformitate cu art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perima de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală, pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.

În raport de aceste considerente și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății (23 iunie 2006), timp în care nici una dintre părțile litigante nu au solicitat continuarea judecății și că, în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimată cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U NE Constată perimată cererea de revizuire formulată de S.I.P.A. Muntenia împotriva deciziei nr. 65/R-C.M. din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.