ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1974/2010

Asupra recursului de față constată următoarele: Rejudecând în fond după desființarea sentinței nr. 453 din 14 noiembrie 2007 prin decizia nr. 64/A din 28 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 195 din 31 octombrie 2008 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții SC F.R. SA, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Hunedoara și Primăria orașului Călan. A admis în parte acțiunea civilă introdusă de reclamanții S.E. și S.G.A. împotriva pârâților Primăria orașului Călan prin Primar și A.V.A.S. și, în consecință, a anulat dispoziția nr. 340/2006 emisă de Primarul orașului Călan. A obligat pe pârâta A.V.A.S.

să emită dispoziție de soluționare a notificării nr. 18 din 15 ianuarie 2001 în privința instalațiilor și utilajelor preluate abuziv de stat prin procesul verbal nr. 1 din 13 aprilie 1949, din inventarul farmaciei S.A. din Călan, în valoare de 55346 lei la data preluării. A respins în rest acțiunea în privința celorlalte bunuri solicitate, mobilier, medicamente și material sanitar. A respins acțiunea față de pârâții Statul Român și SC F.R. SA pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora. Instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți în raport de sentința civilă nr. 5435/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara motivat de faptul că privitor la bunurile mobile, acțiunea a fost respinsă ca nedovedită și nu există nici triplă identitate de părți, obiect și cauză, având în vedere că față de A.V.A.S., reclamanții au renunțat la judecată.

S-a reținut că potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice, odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Prin sentința civilă nr. 5435/2004 s-a stabilit că preluarea farmaciei, deci și a inventarului din 1949 a fost abuzivă, cu privire la restituirea imobilului obligația fiind stabilită în sarcina SC F.R. SA ca unitate deținătoare. Fiind o societate privatizată, pentru bunurile mobile devin aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în situația în care utilajele și instalațiile solicitate sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, prin decizia entității implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Cum în cauză nu se regăsește situația prevăzută de art. 28 din Legea nr. 10/2001, s-a respins acțiunea reclamanților față de pârâții Statul Român și SC F.R. SA pentru lipsa calității procesuale pasive. S-a anulat dispoziția nr. 340/2006 emisă de Primarul orașului Călan motivat de faptul că acesta, nefiind unitate deținătoare, nu-i revenea atribuția soluționării notificării, care trebuia redirecționată către A.V.A.S. în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. S-a constatat că din procesul-verbal de casare obiecte de inventar de la Farmacia nr. 10 Călan întocmit la 31 decembrie 1998, nu se poate trage concluzia că au fost casate bunurile naționalizate de la S.A., iar în procesul-verbal de preluare din 6 aprilie 1949 sunt evidențiate mult mai multe bunuri decât cele evidențiate în cel de casare.

A fost obligată astfel pârâta A.V.A.S. să emită dispoziție de soluționare a notificării nr. 18 din 15 ianuarie 2001, adresată de reclamanți cu privire la instalații și utilajele preluate prin procesul verbal nr. 1 din 13 aprilie 1949 din inventarul farmaciei S.A. din Călan, în valoare de 55346 lei la data preluării. Prin decizia nr. 33/A din 5 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții S.E. și S.G.A. împotriva pârâtei. A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe.

S-a reținut de către instanța de apel că decizia nr.372 din 16 noiembrie 2006 emisă de A.V.A.S., prin care s-au respins solicitările formulate de S.E.I. și S.G.A. de restituire a imobilului cu destinația farmacie, situat în Călan, județul Hunedoara, înscris în C.F. 522 Crișeni și de acordare a măsurilor reparatorii pentru bunurile ce constituiau inventarul farmaciei, nu a fost contestată de reclamanți. În aceste condiții, pârâta A.V.A.S. nu poate emite o nouă dispoziție de soluționare a notificării nr. 18 din 15 ianuarie 2001, întrucât această obligație și-a îndeplinit-o încă din anul 2006. S-a încheiat astfel procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, nefiind posibil ca prin atacarea unei dispoziții emisă în mod eronat de Primarul orașului Călan să se ajungă la redeschiderea unei proceduri deja finalizate.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanții, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului reclamanților și respingerii apelului declarat de pârâta A.V.A.S. Au arătat că prin prima întâmpinare depusă de A.V.A.S., respectiva instituție a susținut că acțiunea ar fi prematură și nicidecum tardivă. Mai mult, prin sentința civilă nr. 453/2007, acțiunea a fost respinsă tocmai pe aspectul prematurității, iar pârâta nu a atacat-o cu apel. Dispoziția nr. 372/2006 a fost emisă de A.V.A.S. la câteva luni după introducerea în cauză a acestei părți, ori din moment ce acțiunea a fost menținută față de respectiva parte și s-a solicitat obligarea acesteia la despăgubiri, rezultă implicit că reclamanții nu erau de acord cu dispoziția, nemaifiind necesară introducerea unui alt proces având ca obiect anularea dispoziției.

Instanța de apel nu a ținut cont nici de faptul că cel care a preluat abuziv bunurile din farmacia autorului lor a fost Statul Român, care a dispus de ele predându-le ulterior SC R., astfel încât în mod eronat s-a stabilit că respectivii pârâți nu au calitate procesuală pasivă în cauză. Au precizat că acele bunuri au avut o valoare mult mai mare decât cea a clădirii farmaciei și dacă nu li se acordă despăgubiri nu se poate vorbi de o reparație reală, așa cum se vrea a fi spiritul Legii nr. 10/2001. Au arătat că nu sunt vinovați de faptul că o parte din utilajele și instalațiile farmaciei, preluate abuziv în proprietatea statului, au fost înstrăinate sau casate, din moment ce nu au avut nici un drept de dispoziție asupra lor după data preluării, o altfel de soluție creând o nedreaptă discrepanță între diferitele categorii de proprietari.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor de mai jos. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 14 martie 2006, reclamanții S.E.I. și S.G.A. au solicitat anularea dispoziției nr. 340/2006 emisă de Primăria orașului Călan în soluționarea notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001. Primarul orașului Călan, prin dispoziția nr. 340/2006 a respins notificarea nr. 20/N din 22 septembrie 2005 pentru motivul că aceasta a fost depusă tardiv și că bunurile revendicate nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. S-a reținut că reclamanții au solicitat despăgubiri bănești pentru contravaloarea bunurilor preluate împreună cu imobilul cu destinația de farmacie, naționalizat, situat în orașul Călan, județul Hunedoara, înscris în C.F.

522 Crișeni nr.top 666/1 și că prin sentința nr. 5435 din 12 octombrie 2004 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului cu destinația de farmacie, respingându-se cererea subsidiară de acordare a măsurilor reparatorii pentru inventarul acesteia. Prin sentința nr. 453 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, în primul ciclu procesual s-a respins contestația ca inadmisibilă, reținându-se că notificarea a fost transmisă cu mult peste termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și nr. 145/2001, or, potrivit alin. (5) din art. 22, nerespectarea termenului atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a mai solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Nu pot fi reținute astfel susținerile din motivele de recurs potrivit cărora prin sentința civilă nr. 453/2007, acțiunea a fost respinsă pe aspectul prematurității sale, cu atât mai mult cu cât această hotărâre a fost desființată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 64/A din 28 martie 2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond. Se reține totodată că obiectul acțiunii de față îl constituie anularea dispoziției nr. 340/2006 emisă de Primăria orașului Călan, neavând relevanță susținerile recurenților potrivit cărora prin introducerea în cauză a pârâtei A.V.A.S. rezultă implicit faptul că reclamanții au înțeles să conteste și decizia nr. 372 din 16 noiembrie 2006 emisă de aceasta.

Este corectă astfel reținerea instanței de apel potrivit căreia nu a fost contestată de reclamanți decizia emisă de A.V.A.S. prin care s-au respins solicitările de restituire a imobilului cu destinația farmacie, întrucât acesta a fost restituit în temeiul sentinței civile nr. 5435/2004 a Tribunalului Hunedoara și de acordare a masurilor reparatorii pentru bunurile care constituiau inventarul farmaciei motivat de faptul că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001. Prin art. 22 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, este reglementată procedura formulării notificării de către persoana îndreptățită, iar la art. 25 din lege este instituită obligația emiterii deciziei sau dispoziției motivate în soluționarea acesteia.

Totodată art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stipulează posibilitatea atacării în justiție a deciziei sau dispoziției motivate în termen de 30 de zile de la comunicare. Se reține deci că procedura administrativă instituită prin Legea nr. 10/2001 a fost urmată reclamanți și finalizată prin emiterea deciziei de soluționare a notificării, nefiind posibil ca prin atacarea unei dispoziții emisă de o altă instituție, respectiv Primăria orașului Călan, A.V.A.S. să fie obligată la emiterea unei noi dispoziții în soluționarea aceleiași notificări. Sunt corecte totodată reținerile instanței de apel referitoare la lipsa calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și SC F.R. SA. Astfel prin art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este stabilită expres calitatea procesuală a statului și anume acesta poate fi chemat în judecată de persoana îndreptățită numai în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul în speță.

În ceea ce privește SC F.R. SA, se reține că fiind o unitate privatizată, obligația soluționării notificării revine instituției implicate în privatizare, în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001. Apar astfel ca fiind nerelevante susținerile recurenților potrivit cărora pârâții menționați au calitate procesuală întrucât bunurile au fost preluate în mod abuziv de Statul Român, acesta predându-le ulterior SC F.R. SA. Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.E.I. și S.G.A. împotriva deciziei nr. 33/A din 5 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.