ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 780/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta H.M. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Olt, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000,

pentru ca prin sentința ce se va pronunța să dispună

anularea Hotărârii nr. 915 din 16 februarie 2009, emisă de

pârâtă, cu consecința recunoașterii în favoarea acesteia a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită este

nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea

acesteia, întrucât în perioada ianuarie 1944 -  decembrie 1944, datorită

persecuțiilor etnice a fost nevoită să se refugieze

împreună cu familia acesteia din satul Calata, comuna Calatele,

județul Cluj în localitatea Răchițele, iar reîntoarcerea din

refugiu a avut loc în cursul lunii decembrie a anului 1944.

A mai precizat că a făcut

dovada celor susținute cu acte de stare civilă și cu

declarațiile martorilor G.A. și L.A. autentificate de notarul public.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 226 din 11

iunie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta H.M., dispunând

anularea Hotărârii nr. 915 din 16 februarie 2009 emisă de Comisia de

aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Olt.

Totodată, a obligat pârâta să

emită reclamantei o nouă hotărâre prin care să

recunoască calitatea de refugiat în perioada ianuarie-decembrie 1944

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

195/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 februarie 2009.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, într-adevăr

refugiul reclamantei nu a fost confirmat de Direcția Județeană

Cluj a Arhivelor Naționale, în sensul că prin adresa nr. C/2265 din

25 noiembrie 2008, aceasta a încunoștințat-o că nu deține

acte din care să rezulte calitatea de refugiat în urma Dictatului de la Viena în perioada 1940 – 1945, însă persoanele care au dat declarații notariale

beneficiază la rândul lor de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel

că urmează să se aprecieze că cererea reclamantei este

întemeiată întrucât a făcut dovada persecuției din motive

etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Olt, considerând-o

netemeinică și nelegală.

Recurenta a susținut, în

esență, că din adeverința nr. 4502 din 16 octombrie 2008

emisă de Primăria Calatele, județul Cluj nu rezultă că

refugierea reclamantei începând cu ianuarie 1944 din comuna Calatele,

județul Cluj, în comuna Răchițele din același județ,

s-a datorat motivelor etnice, ci „luptelor purtate la limita frontierei”.

S-a mai susținut și faptul

că motivarea instanței de fond potrivit căreia persoanele care

au dat declarații notariale, prin care au confirmat refugiul intimatei,

s-au aflat în aceeași situație cu aceasta, nu poate fi primită,

deoarece așa cum rezultă din Hotărârea nr. 23369 din 16

septembrie 2008 emisă de aceeași Comisie, martora G.A.

beneficiază de indemnizație în calitate de soț

supraviețuitor, nefiind deci refugiată.

Mai mult, susține recurenta, în anul

1944 ambii martori aveau vârsta de 10 ani, destul de fragedă pentru a

reține cu acuratețe fapte pretinse a se fi întâmplat atunci.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul

că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

6

1

din același act normativ, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul

în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut

de lege.

În lipsa unor acte oficiale, în

scopul dovedirii împrejurărilor invocate în susținerea acțiunii,

reclamanta a depus la dosarul cauzei declarații notariale ale martorilor G.A.

și L.A., din al căror conținut rezultă că reclamanta

în perioada ianuarie – decembrie 1944, a fot refugiată din localitatea Calata în localitatea Răchițele, din motive etnice.

Refugiul reclamantei nu a fost

însă confirmat de Direcția Județeană Cluj - Arhivele

Naționale, iar martora G.A. beneficiază de indemnizație în

calitate de soț supraviețuitor, nefiind în aceeași situație

cu reclamanta.

Or, potrivit art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori

a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. In acest

sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de

a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar

dacă părțile s-ar împotrivi.

Față de dispozițiile

legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent,

fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală, motiv pentru care recursul va fi admis, sentința

atacată va fi casată și, în temeiul art. 313 teza I-a C. proc.

civ., va fi trimisă cauza la aceeași instanță, spre

rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) din

același cod.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond va proceda la audierea nemijlocită a martorilor,

conform art. 129 și art. 169 C. proc. civ., pentru precizarea

împrejurărilor și a motivelor care au determinat

refugiul reclamantei și al părinților acesteia, precum și

pentru stabilirea exactă a perioadei refugiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Olt împotriva sentinței civile nr. 226 din

11 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.