MARIN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MARIN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2006)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 31281/02
depusă de Ion MARIN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 10 ianuarie
2006, în cadrul unei camere compuse din:
Sir
Nicolas
Bratza
,
Președinte
,
Dl
J.
Casadevall
,
Dl
M.
Pellonpää
,
Dl
R.
Maruste
,
Dl
S.
Pavlovschi
,
Dl
J. Borrego Borrego,
Dl
J.
Šikuta,
judecători
,
și dl
M.
O’Boyle
,
Grefier al Secțiunii
,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 22 iulie 2002,
Având în vedere corespondența cu părțile,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ion MARIN, este cetățean al Republicii Moldova, născut în anul
1928, care locuiește la Chișinău.
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate în felul următor.
În 2002, reclamantul a intentat o acțiune împotriva Ministerului Finanțelor la Judecătoria sectorului Rîșcani, solicitând compensații în legătură cu depunerile sale la Banca de Economii. Acțiunea s-a bazat pe Hotărârea Parlamentului din 29 iulie 1994 cu privire la indexarea depunerilor populației la Instituțiile Băncii de Economii a Moldovei, în scopul recuperării pierderilor cauzate de inflație.
Printr-o hotărâre irevocabilă din 6 martie 2002, Judecătoria sectorului Rîșcani a hotărât în favoarea reclamantului și a indicat Ministerului Finanțelor să-i plătească acestuia 733.5 lei moldovenești (63.67 euro).
Reclamantul a obținut un titlu executoriu, pe care executorul judecătoresc nu l-a executat.
PRETENȚII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului
6 §
1 al Convenției, că, prin neexecutarea hotărârii judecătorești din 6 martie 2002, dreptul său ca o instanță să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor sale cu caracter civil a fost încălcat.
De asemenea, reclamantul s-a plâns că, din cauya neexecutării hotărârii judecătorești, dreptul său la protecția proprietății garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție a fost încălcat.
ÎN DREPT
La
20 ianuarie 2004, Curtea a primit observațiile Guvernului cu privire la această cauză. La 17 februarie 2004, Curtea a transmis aceste observații reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentariile sale scrise până la 30 martie 2004. Deoarece nu a primit niciun răspuns, Curtea, printr-o scrisoare recomandată din 25 mai 2004, l-a informat pe reclamant că termenul limită pentru depunerea observațiilor a expirat și l-a avertizat că, deoarece nu a fost solicitată nicio extindere a termenului limită, Curtea ar putea decide să radieze cererea de pe rol. Reclamantul nu a răspuns.
La 27 octombrie 2004, un jurist de la Grefa Curții l-a sunat pe reclamant și l-a întrebat dacă el mai dorește să-și mențină cererea la Curte. Reclamantul a declarat că el nu a înțeles conținutul scrisorilor anterioare, deoarece ele erau în limba engleză.
La 3 noiembrie 2004, reclamantului i-a fost trimisă o scrisoare recomandată în limba română, prin care i s-a cerut să prezinte comentariile sale scrise asupra observațiilor Guvernului cu privire la această cauză până la 16 decembrie 2004 sau să informeze Curtea că el nu dorește să mai adauge ceva la cererea inițială. Reclamantul a primit scrisoarea, însă nu a răspuns.
În lumina celor de mai sus, în conformitate cu articolul 37 §
1 al Convenției, Curtea consideră acum că reclamantul nu dorește să-și mai mențină cererea. Mai mult, Curtea nu găsește circumstanțe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție, care ar cere continuarea examinării cererii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rol.
Michael
O’Boyle
Nicolas
Bratza
Grefier
Președinte