ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Judecătoria Satu Mare la data de 25 iunie 2009, creditoarea

C.N.A.D.N.R. S.A., prin D.R.D.P. Cluj, a chemat în judecată pe debi­toarea

S.C.D.A. Livada, solicitând emiterea unei ordo­nanțe de plată prin

care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei

a sumei de 232,50 Euro, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru

ultima zi a lunii anterioare datei achită­rii tarifului, cu titlu de debit

reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de

drumuri naționale din România rămase restante și echivalentului

în lei a sumei de 299,23 Euro, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil

pentru ultima zi a lunii anterioare scaden­ței ratei reprezentând

penalități de întârziere calculate până la data de 05 aprilie 2009

inclusiv, pentru neplata în termenele și în cuantumul stabilit a debitului

conform contractului și mai departe până la achita­rea integrală

a debitului și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5742

din 03 noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu,

și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în fa­voarea

Curții de Apel Oradea, reținându-se că, potrivit art. 2 alin. (1)

lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza

cererilor de chemare în judecată formulată de C.N.A.D.N.R. sunt

asimilate actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din

aceeași lege, activitatea de soluționare a acestor cereri constituie

contenciosul administrativ, devenind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1)

teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 12/CA/2010 din

13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență

materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare,

reținând următoarele:

Contractul încheiat între

părți are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea

rețelei de drumuri na­ționale și, deși C.N.A.D.N.R. SA este

o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, reține curtea de apel, contractul nu are ca obiect punerea

în valoare a bunuri­lor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, pres­tarea serviciilor publice și nici achizițiile

publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului

administrativ care să atragă compe­tența instanței de

contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din

Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are, în

opinia curții de apel, natura unui contract comercial, încheiat între o

autoritate publică și o societate comercială, prin care autorita­tea

percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei

de drumuri naționale.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C.

proc. civ.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere

dispozițiile legale incidente în cauză, competența

materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă

din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul

acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în

condițiile O.U.G. nr. 119/2007

privind măsurile

pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale

.

Conform

art. 10

alin. (

1) din actul normativ

susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe

baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum

și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată,

instanța emite o ordonanță de plată, în care se

precizează suma și termenul de plată”.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1)

din același act normativ,

„

Cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță

”.

În speță, obiectul cererii

îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit

Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind

introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier,

care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de

utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare

și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor

trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

În cauză, deci, nu ne

aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare, din moment ce

asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în

vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate

trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

De altfel chiar O.U.G. nr. 119/2007,

invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată,

vizează în mod explicit

contractele comerciale,

având

ca obiect de reglementare

măsuri de combatere a

întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din astfel

de contracte.

Față de cele arătate,

cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având

în vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile

art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C.

proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită

în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P.

Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C.D.A. Livada, în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2010.