ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2003

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Judecătoria Bistrița, petentul S.L. a chemat în judecată în

calitate de intimat. Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Bistrița, Năsăud pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța,

să o oblige pe aceasta să revină asupra modificării unilaterale a contractului

individual de muncă, modificare operată în baza deciziei Directorului general,

cu nr. 4 din 18 ianuarie 2001, cu consecința repunerii în situația anterioară.

În motivarea acțiunii,

contestatoarea a arătat că prin decizia nr. 4/2001 i s-a retras salariul de

merit, modificându-se astfel unilateral salariul de bază.

Judecătoria Bistrița, prin sentința

civilă nr. 3322/2001, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița

Năsăud, secția de contencios administrativ, reținând că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 5, art. 74, art. 78 alin. (2), art. 95 și art. 102

din Legea nr. 188/1999.

La rândul său, Tribunalul Bistrița

Năsăud, prin decizia nr. 36/2001, și-a declinat competența în favoarea

judecătoriei, constatând, totodată, că s-a ivit un conflict negativ de

competență.

Regulatorul de competență a fost

soluționat de Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 38/2001. Această

instanță a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Judecătoriei Bistrița.

Pentru a pronunța această soluție

s-a reținut că în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu data

introducerii acțiunii, respectiv anterior modificării Codului de procedură

civilă, prin O.G. nr. 138/2000, competența materială de soluționare revine

judecătoriei.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița

Năsăud, care a susținut că în cauză este vorba de un litigiu de contencios administrativ,

contestatorul având calitatea de funcționar public.

Recursul este nefondat.

Este de necontestat că petentul are

calitatea de funcționar public, dispozițiile Legii nr. 188/1994 fiindu-i

aplicabile. Prin această lege sunt prevăzute și situațiile în care competența

de soluționare a unor litigii, revine instanțelor de contencios, însă aceste

situații sunt limitativ enumerate în art. 74 (răspundere disciplinară) art. 78

alin. (2) (prejudiciile cauzate de funcționarul public) și art. 95 (eliberarea

sau destituirea din funcție). Prin art. 103 din aceiași lege, se prevede că

dispozițiile din acest act normativ se completează cu prevederile legislației

muncii.

În cauza dedusă judecății, așa cum

rezultă din petitul acțiunii, ceea ce se solicită, nu vizează nici una din

situațiile reglemantate de art. 74, 78 și 95 din Legea nr. 188/1999, devenind

aplicabile astfel prevederile legislației muncii, în raport cu care litigiile

ce constituie conflicte de drepturi, sunt de competența instanțelor, conform

Legii nr. 168/1999.

În speță, față de data introducerii

acțiunii,(2 martie 2001 și față de data modificării Codului de procedură

civilă, prin O.G. nr. 138/2000, devin incidente prevederile art. 725 pct. 2 C.

proc. civ., care dispun că „procesele în curs de judecată la data schimbării

competenței instanțelor legal învestite, vor continua să fie judecate de acele

instanțe”.

În consecință, în mod corect, prin

regulatorul de competență s-a stabilit competența în favoarea Judecătoriei

Bistrița, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, împotriva sentinței

civile nr. 382, pronunțată în Camera de Consiliu, la 6 noiembrie 2001, a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2003.