ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1848/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1848/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția de contencios
administrativ, prin sentința civilă nr. 583 din 10 decembrie 2002, a admis
acțiunea formulată de reclamantul D.F. și, pe cale de consecință, a anulat
hotărârea nr. 4600 din 25 octombrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj
; a obligat să se emită o nouă hotărâre prin care să constate că reclamantul,
în perioada 1 martie 1942 - 6 martie 1945, s-a aflat în situația prevăzută de
art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile legale, cu
începere de la 25 noiembrie 2002.
S-a reținut că, părinții reclamantului s-au refugiat
din Cluj la București, iar în timpul refugiului, respectiv la 1 martie 1942 s-a
născut reclamantul, care beneficiază de statutul de persoană refugiată,
începând cu această dată și până la 6 martie 1945, potrivit art. 1 lit. c) din
Legea nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană
de Pensii Cluj, susținând, în esență, că reclamantul nu era născut la data
strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie
strămutat, pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru
aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin persoană care a
fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau
care a fost obligată să își schimbe domiciliu în altă localitate din motive
etnice. În această categorie se include și persoana care a fost expulzată, s-a
refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca
urmare a unui tratat bilateral.
În raport de aceste dispozițiuni, prima instanță a
reținut în mod corect că, reclamantul, fiind născut în perioada în care
părinții se aflau în refugiu, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) are statutul
de refugiat, de la data nașterii și până la 6 martie 1945 și, deci, beneficiază
de facilitățile acordate prin lege; aceasta deoarece efectele refugiului s-au
răsfrânt și asupra copiilor, născuți în timpul refugiului, nu numai asupra
părinților.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță
este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de
Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 583 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.