ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1090/2003

S-a

luat în examinare recursul  declarat de I.V. împotriva sentinței civile

nr.426/CA/2002-P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal  au lipsit: recurentul reclamant I.V. și intimata

pârâtă  Casa Județeană de Pensii Bihor.

Procedura

completă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr.2908/2002, reclamantul I.V. în

contradictoriu cu  pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat

modificarea hotărârii nr.2257 din 16 aprilie 2002 emisă de

pârâtă în sensul că perioada în care a stat în refugiu să fie

extinsă până la 10 februarie 1947, dată la care s-a semnat

Tratatul de Pace de la Paris, după încheierea celui de al doilea

război mondial.

Prin

sentința nr.426/CA/2002, s-a  respins acțiunea reclamantului cu

motivarea că potrivit art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 cu

modificările și completările ulterioare, beneficiază de

prevederile Ordonanței nr.105/1999 persoana cetățean român care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945, a suferit persecuții etnice, perioada  pentru stabilirea

drepturilor beneficiarilor ordonanței fiind cea de mai sus.

Împotriva

sentinței a formulat recurs reclamantul I.V., criticând-o astfel:

Data

de 6 martie 1945 nu este cu nimic relevantă pentru refugiații din

Basarabia și Nordul Bucovinei, deoarece se referă numai la

refugiații din Ardealul de Nord pentru care la respectiva dată a

încetat calitatea de refugiat  ei primind dreptul de a  reveni fiecare la

domiciliile avute anterior datei de 6 septembrie 1940.

Pentru

refugiații din Basarabia și Nordul Bucovinei  situația de

refugiat de drept a încetat la data de 10 iulie 1947, dată la care s-a

încheiat Tratatul de Pace cu România după cel de-al doilea război

mondial în unele cazuri se menține și în prezent.

Prin

limitarea perioadei se  creează o situație discriminatorie.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Întrucât

prin Ordonanța nr.105/1999 cu modificările și completările

ulterioare, perioada pentru acordarea drepturilor ca refugiat este

limitată în timp – 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, acordarea

drepturilor anterior sau după 6 martie 1945 nu are suport legal.

Așa

fiind, constată că recursul este nefondat și se va respinge ca

atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul  declarat de I.V. împotriva sentinței civile nr.426/CA/2002-P din

9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.