ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1472/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3

septembrie 2002, reclamanta B.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Cluj, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 1214 din 23 iulie

2002, în sensul de a i se recunoaște calitatea de persoană refugiată, începând

cu 3 septembrie 1940, în loc de 6 septembrie 1940 și de a i se acorda

indemnizația cuvenită, începând cu 1 aprilie 2001, în loc de 1 mai 2002.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că a formulat cerere pentru recunoașterea calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, de la 29 martie 2001. Cu toate acestea,

drepturile i s-au acordat de la data de 1 mai 2002.

Prin sentința civilă nr. 458 din 23

octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea; a anulat hotărârea

contestată, în sensul că a stabilit ca indemnizația cuvenită reclamantei să-i

fie acordată începând cu 1 aprilie 2001, respingând în același timp excepția

autorității de lucru judecat, invocat de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care, în esență, a susținut că

pentru intervalul 1 aprilie 2001 – 1 mai 2002, există autoritate de lucru

judecat, prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1789/2001, fiind respinsă cererea

formulată de reclamantă la 29 martie 2001.

Recursul nu este fondat.

Prin H.G. nr. 127/2002, au fost

aprobate Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, norme care au lămurit

înțelesul noțiunii de „persoană strămutată în altă localitate”, prin includerea

și a persoanelor expulzate sau refugiate din localitatea de domiciliu, din

motive etnice.

Fiind norme de aplicare a Legii nr.

189/2000, drepturile conferite de aceasta se acordă tuturor persoanelor care au

formulat cerere în temeiul său.

Astfel fiind, și având în vedere

dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, precum și art. 7 alin.

(2) din același act normativ, ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat

cerere la 29 martie 2001, recunoașterea statutului de persoană refugiată cu

toate drepturile ce decurg din acesta, în mod legal și temeinic, Curtea de Apel

Cluj a stabilit data de 1 aprilie 2001, pentru plata indemnizației cuvenite.

În ce privește excepția autorității

de lucru judecat, corect, instanța fondului a apreciat că nu este întemeiată,

nefiind făcută dovada identității de obiect și cauză între litigiul de față și

cel soluționat prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1798/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 458 din 23 octombrie

2002 a Curții de Apel Clu, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 aprilie 2003.