ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1472/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 3 septembrie 2002, reclamanta B.G.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 1214 din 23 iulie 2002, în sensul de a i se recunoaște calitatea de persoană refugiată, începând cu 3 septembrie 1940, în loc de 6 septembrie 1940 și de a i se acorda indemnizația cuvenită, începând cu 1 aprilie 2001, în loc de 1 mai 2002. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că a formulat cerere pentru recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, de la 29 martie 2001. Cu toate acestea, drepturile i s-au acordat de la data de 1 mai 2002. Prin sentința civilă nr. 458 din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea; a anulat hotărârea contestată, în sensul că a stabilit ca indemnizația cuvenită reclamantei să-i fie acordată începând cu 1 aprilie 2001, respingând în același timp excepția autorității de lucru judecat, invocat de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care, în esență, a susținut că pentru intervalul 1 aprilie 2001 – 1 mai 2002, există autoritate de lucru judecat, prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1789/2001, fiind respinsă cererea formulată de reclamantă la 29 martie 2001. Recursul nu este fondat. Prin H.G. nr. 127/2002, au fost aprobate Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, norme care au lămurit înțelesul noțiunii de „persoană strămutată în altă localitate”, prin includerea și a persoanelor expulzate sau refugiate din localitatea de domiciliu, din motive etnice.

Fiind norme de aplicare a Legii nr. 189/2000, drepturile conferite de aceasta se acordă tuturor persoanelor care au formulat cerere în temeiul său. Astfel fiind, și având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, precum și art. 7 alin. (2) din același act normativ, ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat cerere la 29 martie 2001, recunoașterea statutului de persoană refugiată cu toate drepturile ce decurg din acesta, în mod legal și temeinic, Curtea de Apel Cluj a stabilit data de 1 aprilie 2001, pentru plata indemnizației cuvenite. În ce privește excepția autorității de lucru judecat, corect, instanța fondului a apreciat că nu este întemeiată, nefiind făcută dovada identității de obiect și cauză între litigiul de față și cel soluționat prin sentința Tribunalului Cluj nr. 1798/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 458 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Clu, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.