ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3340/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva

sentinței civile nr.233 din 19 martie 2003 a Curții de Apel

Cluj-Secția  comercială și de  contencios administrativ.

La apelul nominal au lipsit

atât  recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj  cît

și  intimatul-reclamant Ursuț  Dorin.            Procedura

completă.

S-a prezentat referatul

cauzei, constatându-se că intimatul a depus la dosar întâmpinare și

că,în scris, recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform

dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.

Apreciind pricina în stare

de judecată a reținut-o spre soluționare, pe fond.

C U R T E A

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 29 ianuarie 2003 reclamantul UD a solicitat anularea

hotărârii nr.62497/2002 emisă de Casa Județeană de Pensii

Cluj și obligarea pârâtei să-i  recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al OG  nr.105/1999, aprobată prin Legea

nr.189/2000 fiind persoană născută în timpul refugiului

părinților săi, la data de 11 iunie 1942  în localitatea Alba

Iulia.

Prin sentința

civilă nr.233/2003 a Curții de Apel Cluj-Secția  comercială

și de  contencios administrativ, acțiunea a fost admisă.

Impotriva acestei

hotărâri a declarat recurs în termen pârâta  susținând că

reclamantul nu are calitate de refugiat nefiind  printre persoanele prevăzute

de dispozițiile Legii  nr.189/2000 și ale HG nr.127/2002. S-a mai

precizat că în sentință sunt invocate dispozițiile art.100

din Codul familiei și ale art.14  și 8 din Decretul nr.31/1954, acte

normative care nu au legătură cu acțiunea.

Verificând  cauza în

funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor

art.304 pct.9 din codul de procedură civilă, Curtea constată

că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor

art.1 lit.c din OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000

beneficiază de drepturile  conferite  de acest  act normativ  persoanele

de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice fiind

strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin HG nr.127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane

de cetățenie română, fără a face distincție între

părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul

în refugiu  a avut consecințe identice, materiale și morale,

vătămătoare, atât asupra părinților cât și asupra

copiilor lor, indiferent că au fost  născuți înainte sau în

timpul refugiului.

Cum reclamantul  s-a

născut la  data de 11 iunie 1942 în Alba Iulia, localitate în care se

refugiaseră părinții săi, din Cluj, curtea de apel a

apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000.

Cât privește invocarea

în considerentele sentinței a dispozițiilor art.100 din Codul familiei,

ale art.14  alin.1 și ale art.8 din Decretului nr.31/1954, acte normative

în vigoare la data emiterii Legii nr.189/2000, aceasta este concludentă

cauzei.

Pentru considerentele

expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri

de  casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art.306

alin.2 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva  sentinței nr.233 din 19

martie 2003 a Curții de Apel Cluj-Secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  21 octombrie  2003.