ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la 17 februarie 2003, reclamanta H.V. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Satu-Mare, solicitând anularea hotărârii nr.

3065 din 16 aprilie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat că s-a

născut în perioada în care părinții erau strămutați din motive etnice, în

orașul Ineu, județul Arad și că beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 117/CA/2003 - P din 10 martie 2003, a admis acțiunea reclamantei H.V., a

anulat hotărârea nr.3065 din 16 aprilie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii

Satu-Mare și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în perioada refugiului

părinților, iar copii născuți în refugiu dobândesc statutul juridic al

acestora.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu-Mare care a precizat

că Legea nr. 189/2000 stabilește expres și limitativ categoriile care pot

beneficia de drepturile prevăzute la art. 1, iar copiii născuți în refugiu nu

sunt menționați în cuprinsul ei și ca atare, instanța nu poate adăuga la lege.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor

ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice:

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care

a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia, sa ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.1

05/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut

în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile

care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Satu-Mare împotriva sentinței nr. 117/CA/2003 - P din 10 martie 2003 a Curții

de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.