ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2003

HOTĂRÂRE
08.04.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței civile nr.557/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de

Pensii Satu Mare, precum și intimatul-reclamant B.I.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că recurenta Casa

județeană de Pensii Satu Mare a solicitat judecarea cauzei și în

absența sa (fila 3 dosar recurs).

C

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 10 septembrie 2002 reclamantul B.I. a

chemat în judecată Casa județeană de Pensii Satu-Mare,

solicitând anularea Hotărârii nr.956 din 8.08.2002, prin care Comisia

constituită în baza Ordonanței Guvernului nr.105/1999,  i-a respins

cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare

aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea natală și întrucât

s-a născut în refugiu, îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr.105/1999.

Întrucât

a fost supus persecuțiilor autorităților hortiste, în mod eronat

s-a apreciat de Comisie că nu este îndreptățit la

recunoașterea drepturilor prevăzute de art.1 din Ordonanța

Guvernului nr.105/1999.

Curtea

de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.557 din 21 octombrie 2002 a admis acțiunea reclamantului, a

anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să-i

recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa județeană de

Pensii Satu-Mare susținând în esență că, reclamantul nu se

poate prevala de normele juridice invocate, întrucât nu era născut la data

strămutării părinților săi.

Recursul

este nefondat.

Prin

Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002 au fost aprobate Normele

de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999.

Prevederile

art.2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea ordonanței

și în ceea ce privește persoanele refugiate pentru motive etnice,

categorii în care se încadrează și reclamantul-intimat.

Potrivit

art.2 din Norme prin persoană care a fost strămutată în

altă localitate în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999,

aprobată și modificată prin Legea nr.189/2999 cu

modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată

sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice. În această categorie se includ și

persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au

făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Rezultă

așadar că, prin noua reglementare, în noțiunea de persoană

strămutată în altă localitate au fost incluse și

persoanele, care, la fel ca reclamantul, s-au refugiat din Ardealul de Nord din

motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.

Norma

juridică nou introdusă, nu face nici o distincție între

cetățenii români care au fost victime ale unor acte de

persecuție din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de la

06 septembrie 1940 și a altor autorități, cum este cazul celor

de ocupație străină, instalate vremelnic pe teritoriul natal.

În

cazul în speță, deși reclamantul-intimat s-a născut în

perioada strămutării părinților săi, a suferit

aceleași persecuții etnice ca aceștia, fiind lipsit de

locuința din localitatea de domiciliu a părinților și de

alte bunuri, întrucât a avut același statut juridic ca și

părinții săi.

Hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței civile nr.557/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-04-08
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.504/CA/2002-P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii
ÎCCJ 2003-04-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.549/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Bihor
ÎCCJ 2003-03-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1063/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr.436/CA/2002 – P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu M
ÎCCJ 2003-04-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1431/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.502/CA/ 2002-P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii
ÎCCJ 2003-03-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1059/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr.431/CA/2002 – P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu M
Sursă