ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 252/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 252/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
C.E., în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 957 din 11 martie
2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr.
189/2000.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința
nr. 268/CA/2002 - P din 20 mai 2001, a admis acțiunea, reținând că cei născuți
în refugiu dobândesc statutul juridic al părinților și anume, de refugiați,
respectiv domiciliul și cetățenia părinților din statul de origine, cu drept de
ședere legală și temporară în statul primitor.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, pârâta a declarat recurs, motivând că nu pot beceficia de prevederile
Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut ulterior strămutării părinților,
întrucât nu s-a îndeplinit condiția ca persoana respectivă să existe cu
capacitate juridică, la data strămutării.
Recursul este nefondat.
Intimata-reclamantă C.E., s-a născut
la 25 martie 1944, în perioada când părinții săi au fost refugiați din satul
Ianculești, orașul Carei, în comuna Spălnaca.
Cum părinților li s-a recunoscut
calitatea de persecutați, fiind refugiați, copilul născut în această perioadă,
nu avea alt statut juridic, aceasta beneficiind de drepturile legale, de la
data nașterii și până la 6 martie 1945.
Soluția instanței, de admitere a
acțiunii, de anulare a hotărârii nr. 957 din 11 martie 2002, emisă de pârâtă și
de obligare a acesteia, de a-i recunoaște reclamantei, calitatea de beneficiară
al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și
completările ulterioare, este temeinică și legală, astfel că recursul se
privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 268/CA/P din 20 mai 2002 a
Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 ianuarie 2003.