ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2451/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3

decembrie 2002, reclamanta G.Z. a solicitat anularea hotărârii nr. 4898/2002

emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să emită o nouă

hotărârea prin care să-i fie acordate drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

În motivarea cererii s-a arătat că

reclamanta s-a refugiat din orașul Luțk din Rusia și s-a stabilit la Focșani în

perioada 1942 - 1944 ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși

cetățenii ruși în timpul ocupației germane.

Prin sentința civilă nr. 41/2002 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea

a fost respinsă, reținându-se că O.G nr. 105/1999 se referă numai la cetățenii

români.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamanta

a arătat că este pe teritoriul României din anul 1942, că în perioada 1942 –

1944 s-a aflat în lagărul german din Focșani din motive etnice și ulterior a

primit cetățenia română.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs formulate, care circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

O.G. nr. 105/1999, cu modificările

ulterioare, reglementează dreptul la indemnizație de care persoanele, cetățeni

români, beneficiază ca urmare a persecuțiilor pe motive etnice de care au

suferit în timpul regimurilor instaurate în România în perioada 6 septembrie

2940 – 6 martie 1945.

Recurenta, în perioada avută în

vedere de actul normativ, nu era cetățean român, iar persecuțiile pe motive

etnice pe care le-a suferit au fost consecința unor evenimente petrecute în

fosta Uniune Sovietică.

Ca urmare, prevederile O.G. nr.

105/1999 cu modificările ulterioare nu sunt aplicabile recurentei pentru

situația în care s-a aflat în perioada precizată, deoarece aceasta nu era

cetățean român.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.Z.

împotriva sentinței civile nr. 41 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 iunie 2003.