ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.01.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2004

HOTĂRÂRE
06.01.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 27 octombrie 2003, Curtea de Apel

București, secția I penală, investită cu judecarea recursurilor declarate de

inculpații D.V. și T.D.M. împotriva deciziei penale nr. 872 din 11 iunie 2003,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 1672/2003,

a admis cererile inculpaților de a se solicita relații de la secția 21 poliție,

privind autodenunțul făcut de numitul M.D. și a acordat termen la 10 noiembrie

2003.

Având în vedere dispozițiile art. 160

d

la pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare, D.V. și 5 ani închisoare T.D.M.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat, prevăzute de art.

20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) și i) C.

pen. și că temeiurile care au stat la baza arestării subzistă, Curtea de

prelungit arestarea cu 30 zile.

Împotriva acestei dispoziții au

declarat recurs inculpații, care au solicitat revocarea măsurii arestării

preventive.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 160

b

C.

proc. pen., introdus prin Legea nr. 281/2003 și modificat prin O.U. nr. 109/2003,

publicată în M. Of. nr. 748 din 26 octombrie 2003, în cursul judecății instanța

verifică periodic dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia

arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă, impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi, care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Constatând că luarea măsurii

arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 136 alin. (1),

art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și cum inculpații au fost

condamnați de instanța de fond la pedepse de 5 ani și respectiv 5 ani și 6 luni

închisoare, instanța de recurs a menținut legal măsura arestării preventive.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează să fie

respinse ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpații D.V. și T.D.M., împotriva încheierii de ședință din 27

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-11-10
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 463/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1097 din 25 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul P.D. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea
ÎCCJ 2004-01-28
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 66/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 103 din 6 februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul M.D.M. la 2 ani și 6 luni închi
ÎCCJ 2003-08-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1075/2002, s-a admis sesizarea formulată de Parche
ÎCCJ 2003-11-24
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 526/2003
lit. c) din același cod. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 330 din 16 iunie 2003, a respins apelurile declarate de inculpații V.V., D.Da. și A.T.M. împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondate. Prin ace
ÎCCJ 2003-10-27
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 412/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 295 din 25 martie 2003, Tribunalul București, secția penală, a condamnat, printre alții, pe inculpatul D.G.M. la 4 ani închisoare pentru
Sursă