ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7433/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

ianuarie 2004, reclamanta S.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 12802 din 25

noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia

să-i acorde drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 1 iunie 1944 - 6

martie 1945, cât s-a aflat în refugiu.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că i s-a respins nejustificat cererea, prin care a solicitat acordarea

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu toate că a prezentat dovezi, din

care rezultă că s-a născut în perioada refugiului părinților săi și că nu este

corect să se facă diferențiere între copiii născuți anterior și cei născuți în

timpul refugiului părinților.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 258 din 18

februarie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea hotărârii

contestate și a obligat pârâta, să recunoască reclamantei, statutul de persoană

refugiată pentru perioada 1 iunie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile corespunzătoare, începând cu 1 decembrie 2003.

Instanța reține că reclamanta s-a

născut în perioada refugiului părinților săi, având și ea calitatea de

refugiată, începând cu data nașterii, 1 iunie 1944 și până la 6 martie 1945,

deoarece nu putea să aibă alt domiciliu, decât al părinților, iar dispozițiile

legale aplicabile nu prevăd imperativ înlăturarea persoanelor născute în

refugiu, de la acordarea drepturilor bănești.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că Legea nr. 189/2000 și H.G. nr.

127/2002 prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care

beneficiază de drepturile prevăzute de lege, reclamanta neintrând sub incidența

Legii nr. 189/2000, pentru că nu și-a schimbat domiciliul în altă localitate,

decât cea în care s-a născut, din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 12802 din 25

noiembrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei

Județene de Pensii Cluj, s-a respins cererea prin care intimata solicita să i

se stabilească faptul că este beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că

aceasta nu era născută la data strămutării părinților, deci nu a fost

strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Conform prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice,

după cum urmează: lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate”.

Art. 6

1

din ordonanță,

introdus prin Legea nr. 319/2002, stabilește că „Dovedirea situațiilor

prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care

aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.

Cu copiile de pe certificatele de

naștere și căsătorie, precum și cu declarațiile autentificate date de numiții D.I.

și B.M., intimata a făcut dovada că s-a născut la 1 iunie 1944, în comuna

Joița, județul Giurgiu, în perioada în care părinții săi, R.D. și R.M., se

aflau în refugiu, plecând din comuna Fundătura, județul Cluj, în urma cedării

către Ungaria, a Ardealului de Nord, în baza Dictatului de la Viena.

Cum intimata a locuit cu părinții

săi în perioada de la naștere și până la încetarea refugiului, suferind

aceleași privațiuni, ca și aceștia în perioada respectivă, se impunea ca și

pentru ea să se stabilească faptul că a avut calitatea de refugiat.

Susținerea recurentei, că Legea nr. 189/2000

prevede expres și limitativ categoriile de persoane care pot beneficia de

dispozițiile ei, între care nu se cuprind și persoanele născute în perioada

refugiului părinților, nu este un argument pentru respingerea prezentei

acțiuni, pentru că, chiar dacă s-au născut în localitatea în care erau

refugiați părinții, ei au fost frustrați de multe avantaje, pe care le-ar fi

avut dacă se aflau în locuința din care au fost nevoiți să plece părinții, din

motive etnice.

Cum instanța de fond a făcut o

corectă apreciere a materialului probator, pronunțând o hotărâre legală și

temeinică, urmează ca în baza prevederilor art. 7 din O.G. nr. 105/1999, așa

cum a fost modificată și completată și art. 299 și art. 312 C. proc. civ., să

se respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 258 din 18 februarie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2004.