ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7103/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29

octombrie 2003, reclamantul C.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1416 din 16

iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, în sensul de a fi

obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind

născut la 15 martie 1942, în perioada în care părinții săi s-au aflat în

refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1403 din 20 noiembrie

2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii emisă de pârâtă și a

obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15

martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 iulie 2003.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență

că se impunea respingerea acțiunii, reclamantul neîncadrându-se în nici una din

situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Reclamantul s-a născut la 15 martie

1942, în localitatea Câmpeni, județul Alba, după refugiul părinților săi, în

septembrie 1940, din Sighetu Marmației, unde, ulterior, s-au reîntors.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1991, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturi compensatorii, cetățeanul român care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, prin aceea că a

fost strămutat în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Reclamantul a trebuit să-și

părăsească localitatea de domiciliu și să se refugieze împreună cu familia, la Câmpeni, județul Alba, din motive de persecuție etnică, exercitată de autoritățile vremelnic

instalate, urmare a Dictatului de la Viena.

Instanța de fond a reținut o corectă

situație de fapt și a interpretat judicios prevederile legale aplicabile,

reclamantul părăsind localitatea de domiciliu și refugiindu-se, din motive de

persecuție etnică, din teritoriile românești vremelnic ocupate.

Așa fiind, recursul declarat de

pârâtă este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.