ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7728/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 august 2003, cu nr. 6139, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul P.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, obligarea pârâtei, la emiterea unei hotărâri, prin care să îi recunoască și să îi acorde drepturile ce decurg din calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu 1 iulie 2003, pentru perioada 1 aprilie 1944 – 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că până în anul 1944 a avut domiciliul în localitatea Pelineii Noi, județul Cahul din Basarabia, iar la 1 aprilie 1994 s-a refugiat împreună cu familia sa, de teama persecuțiilor etnice, exercitate de organele de represiune ale U.R.S.S.

și și-a stabilit domiciliul în România. Prin sentința civilă nr. 1413 din 25 noiembrie 2003, instanța sesizată a respins acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a depus la 28 mai 2002, cerere pentru stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cerere care i-a fost respinsă de Comisie, prin hotărârea nr. 4900/2002, necontestată de reclamant, după care acesta a formulat o nouă cerere la 11 iunie 2003. Din actele depuse, instanța a reținut că nu s-a dovedit faptul că refugiul reclamantului, din Basarabia, s-ar fi produs pe motive etnice, spre a fi întemeiată o revizuire a hotărârii comisiei, în baza noii cereri, din dovezile scrise rezultând că acesta era stabilit în București, înainte de anul 1939, urmând, până în anul 1944, cursurile Institutului Politehnic.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 114 1 și art. 118 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin aceea că, deși pârâta nu a depus întâmpinare, instanța și-a motivat soluția, numai pe actele depuse de aceasta, fără a lua în considerare actele depuse de reclamant, în susținerea acțiunii și nici declarațiile de martori. În continuare, susține că a fost student în București, că a efectuat stagiul militar, ca militar neîncorporat, însă acest aspect nu poate schimba calitatea sa de persoană refugiată, întrucât domiciliul său a continuat să fie în Basarabia, unde avea să se întoarcă, după absolvirea studiilor.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586 / 2002, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din interpretarea textului, făcută după rațiunea și scopul legii, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea ca numai persoanele persecutate etnic, în perioada de referință și care au suferit prejudicii, în urma refugierii, să fie beneficiare ale drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În raport cu aceste dispozițiile legale, Curtea constată că înscrisurile depuse în probațiune, nu confirmă susținerea reclamantului, cu privire la refugiul său din Basarabia, produs la 11 aprilie 1944, în sensul că, la acea dată reclamantul efectua în țară, stagiul militar pe durata a doi ani, respectiv 1 noiembrie 1942 - 1 noiembrie 1944, perioadă recunoscută ca vechime în muncă și avută în vedere la recalcularea cuantumului pensiei, de care beneficiază reclamantul. Față de cele ce preced și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., în cauză nu sunt motive de casare a sentinței atacate, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.A., împotriva sentinței civile nr. 1413 din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.