ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7728/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

august 2003, cu nr. 6139, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamantul P.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Cluj, obligarea pârâtei, la emiterea unei hotărâri, prin

care să îi recunoască și să îi acorde drepturile ce decurg din calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu 1 iulie 2003, pentru perioada 1

aprilie 1944 – 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

menționat că până în anul 1944 a avut domiciliul în localitatea Pelineii Noi,

județul Cahul din Basarabia, iar la 1 aprilie 1994 s-a refugiat împreună cu

familia sa, de teama persecuțiilor etnice, exercitate de organele de represiune

ale U.R.S.S. și și-a stabilit domiciliul în România.

Prin sentința civilă nr. 1413 din 25

noiembrie 2003, instanța sesizată a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamantul a depus la 28 mai 2002, cerere pentru

stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945, cerere care i-a fost respinsă de Comisie, prin

hotărârea nr. 4900/2002, necontestată de reclamant, după care acesta a formulat

o nouă cerere la 11 iunie 2003.

Din actele depuse, instanța a

reținut că nu s-a dovedit faptul că refugiul reclamantului, din Basarabia, s-ar

fi produs pe motive etnice, spre a fi întemeiată o revizuire a hotărârii

comisiei, în baza noii cereri, din dovezile scrise rezultând că acesta era

stabilit în București, înainte de anul 1939, urmând, până în anul 1944,

cursurile Institutului Politehnic.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea

legii, respectiv a dispozițiilor art. 114

1

și art. 118 alin. (1) și

(2) C. proc. civ., prin aceea că, deși pârâta nu a depus întâmpinare, instanța

și-a motivat soluția, numai pe actele depuse de aceasta, fără a lua în

considerare actele depuse de reclamant, în susținerea acțiunii și nici

declarațiile de martori.

În continuare, susține că a fost student

în București, că a efectuat stagiul militar, ca militar neîncorporat, însă

acest aspect nu poate schimba calitatea sa de persoană refugiată, întrucât

domiciliul său a continuat să fie în Basarabia, unde avea să se întoarcă, după

absolvirea studiilor.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586

/

2002, beneficiază de prevederile

ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate,

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice,

a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din interpretarea textului, făcută

după rațiunea și scopul legii, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea ca

numai persoanele persecutate etnic, în perioada de referință și care au suferit

prejudicii, în urma refugierii, să fie beneficiare ale drepturilor prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

În raport cu aceste dispozițiile

legale, Curtea constată că înscrisurile depuse în probațiune, nu confirmă

susținerea reclamantului, cu privire la refugiul său din Basarabia, produs la

11 aprilie 1944, în sensul că, la acea dată reclamantul efectua în țară,

stagiul militar pe durata a doi ani, respectiv 1 noiembrie 1942 - 1 noiembrie

1944, perioadă recunoscută ca vechime în muncă și avută în vedere la

recalcularea cuantumului pensiei, de care beneficiază reclamantul.

Față de cele ce preced și constatând

că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., în cauză nu sunt motive

de casare a sentinței atacate, Curtea va respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.A.,

împotriva sentinței civile nr. 1413 din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 octombrie 2004.