ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3183/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 334 din 3 aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul I.I.M. la un an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 14 august 2002 la 3 aprilie 2003. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a 0,42 gr. heroină depusă la Direcția Judiciar Evidența Operativă cu procesul verbal seria B nr. 601245 din 23 august 2002. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond rejudecând cauza cu respectarea dispozițiilor art. 485 C. proc. pen., a constatat dovedită și de altfel recunoscută infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul, în vârstă de 16 ani și 7 luni (la data săvârșirii faptei), fiind surprins de organele de poliție, în noaptea de 13/14 august 2002, având asupra sa 0,47 gr. heroină în amestec cu cofeină. Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel nemotivat, în scris, iar în concluziile orale, apărătorul său a susținut că, deși inculpatul este minor, cauza s-a judecat în ședință publică, constatând că modificarea făcută, nu este semnată, iar în subsidiar, solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că acesta este minor, nu are antecedente penale și a recunoscut și regretat fapta.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 235 din 7 mai 2003, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului, a dedus prevenția de la 14 august 2002 la 7 mai 2003 și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, la onorariul pentru apărătorul din oficiu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a solicitat aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 86 1 C. pen. Recursul este nefondat. Fapta comisă de inculpat, în împrejurările descrise în sentința instanței de fond, a fost dovedită cu probele administrate, ea fiind recunoscută de recurent. Chiar dacă inculpatul a săvârșit fapta fiind minor, fără a avea antecedente penale, recunoscând și regretând fapta, trebuie să aibă în vedere pericolul social deosebit al acesteia și conduita antisocială consemnată în ancheta socială efectuată în cauză.

Ca urmare, se constată că pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului este just individualizată și poate contribui la reeducarea acestuia, iar prin executarea în detenție, asigură posibilitatea inculpatului de a se dezobișnui de consumul de droguri. Cum și după verificarea din oficiu, nu s-au găsit alte motive, susceptibile de a fi examinate ca atare și în favoarea inculpatului recurent, recursul declarat de acesta, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 14 august 2002 la 2 iulie 2003. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.M. împotriva deciziei penale nr. 235 din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 august 2002 la 2 iulie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.