ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3183/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 334 din 3

aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

I.I.M. la un an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus prevenția de la 14 august 2002 la 3 aprilie 2003.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a

0,42 gr. heroină depusă la Direcția Judiciar Evidența Operativă cu procesul

verbal seria B nr. 601245 din 23 august 2002.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond rejudecând cauza cu respectarea dispozițiilor art. 485 C. proc. pen., a

constatat dovedită și de altfel recunoscută infracțiunea prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, inculpatul, în vârstă de 16 ani și 7 luni (la data

săvârșirii faptei), fiind surprins de organele de poliție, în noaptea de 13/14

august 2002, având asupra sa 0,47 gr. heroină în amestec cu cofeină.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel nemotivat, în scris, iar în concluziile orale,

apărătorul său a susținut că, deși inculpatul este minor, cauza s-a judecat în

ședință publică, constatând că modificarea făcută, nu este semnată, iar în subsidiar,

solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că

acesta este minor, nu are antecedente penale și a recunoscut și regretat fapta.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 235 din 7 mai 2003, a respins, ca nefondat,

recursul inculpatului, a dedus prevenția de la 14 august 2002 la 7 mai 2003 și

l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, la onorariul

pentru apărătorul din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, care prin apărătorul său, a solicitat aplicarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 86

1

C. pen.

Recursul este nefondat.

Fapta comisă de inculpat, în

împrejurările descrise în sentința instanței de fond, a fost dovedită cu

probele administrate, ea fiind recunoscută de recurent.

Chiar dacă inculpatul a săvârșit

fapta fiind minor, fără a avea antecedente penale, recunoscând și regretând

fapta, trebuie să aibă în vedere pericolul social deosebit al acesteia și

conduita antisocială consemnată în ancheta socială efectuată în cauză.

Ca urmare, se constată că pedeapsa

de un an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului este just individualizată

și poate contribui la reeducarea acestuia, iar prin executarea în detenție,

asigură posibilitatea inculpatului de a se dezobișnui de consumul de droguri.

Cum și după verificarea din oficiu,

nu s-au găsit alte motive, susceptibile de a fi examinate ca atare și în

favoarea inculpatului recurent, recursul declarat de acesta, va fi respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 14 august 2002 la 2 iulie 2003.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.I.M. împotriva deciziei penale nr. 235 din 7 mai 2003

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 august 2002 la 2 iulie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2003.