ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4031/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 iulie 2004, Curtea de Apel Brașov, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul G.G., împotriva sentinței penale nr. 284 din 21 mai 2004 a Tribunalului Brașov, a dispus menținerea stării de arest a apelantului inculpat G.G. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că împotriva inculpatului a intervenit o sentință de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării sale preventive subzistă, deci este necesară menținerea lui în stare de arest preventiv și în cursul judecării apelului.

În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivele invocate fiind nevinovăția sa de faptele reținute, stabilirea situației de fapt s-a făcut prin luarea în considerare a unor declarații de martori mincinoși și prin obligarea lui să recunoască faptele sub presiune fizică și psihică, precum și pe starea sănătății, alterată de condițiile în care a fost cercetat și este încarcerat. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 284 din 21 mai 2004, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final 9 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunile concurente de viol, tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, inculpatul fiind recidivist în condițiile art. 37 lit. a) C. pen. În cursul judecării apelurilor declarate împotriva sentinței, la termenul de judecată 17 iulie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, reținându-se că acesta a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiuni de pericol social grav, el este și recidivist și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri.

Referitor la motivele de recurs invocate, este de observat că acestea privesc fondul cauzei și nu relevă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării sale preventive. Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și de necesitatea de a asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea lui în stare de arest preventiv. Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează să fie respins. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva încheierii de ședință din 17 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 1127/P/Ap/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iulie 2004.