ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3294/2004

d E C I Z I A N

r. 3294                                                                                           Dosar

nr. 2550/2003

Asupra recursului, deliberând,

constată următoarele:

La data de 12 iulie 2002 reclamanta CN

H. a chemat în judecată Primăria municipiului Petroșani solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța:

-

să fie anulată dispoziția nr. 1735 din 29 mai 2002 emisă de pârâtă prin care

s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 3435 mp

înscris în C.F. nr. 22 Petroșani cu nr. top.185, cerere formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001;

-

să se constate dreptul de

proprietate al S.A.R. Petroșani asupra terenului în litigiu precum și calitatea

CN H. Petroșani de persoană juridică continuatoare a activității de exploatare

a cărbunelui din Valea Jiului a fostei S.A.R. Petroșani și S.C.;

-

să fie obligată Primăria

Municipiului Petroșani la restituirea în natură a imobilului solicitat, iar în

situația în care aceasta nu este posibilă, obligarea la măsuri reparatorii prin

echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației,

reclamanta arată că a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în C.F.

nr. 22 Petroșani cu nr. top. 185, în calitate de persoană juridică îndreptățită

conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, fiind succesoarea S.A.R. Petroșani

înființată în anul 1921.

Că imobilul în litigiu a fost

preluat abuziv de Statul Român în baza prevederilor Legii nr. 119/1948.

Reclamanta precizează că, deși a

făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat precum și a calității de

continuatoare a activității, S.A.R., pârâta i-a respins cererea de restituire

în natură, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 2058 din 28 noiembrie

2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a fost respinsă ca

nefondată contestația formulată de reclamantă.

Pe baza probelor administrate și în temeiul prevederilor

Legii

nr. 10/2001, tribunalul a reținut că

reclamanta a depus în termenul legal notificarea pentru restituirea în natură a

terenului înscris în C.F. nr. 22 Petroșani cu nr. top185 iar primarul

Municipiului Petroșani prin dispoziția nr. 1735 din 29 mai 2002 a respins

cererea de restituire în natură motivat de faptul că reclamanta nu a fost

proprietara terenului solicitat, acesta fiind preluat abuziv de la S.A.R. Petroșani.

Că, reclamanta nu a dovedit că este succesoarea în drepturi a S.A.R. Petroșani.

Totodată, tribunalul a constatat că reclamanta a fost o

întreprindere socialistă de stat, care nu a deținut în proprietate terenurile

preluate apoi abuziv de stat. Mai mult, transformarea S.A.R. Petroșani,

organizată conform codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în

sensul încetării personalității juridice a acesteia, neputându-se vorbi de o

continuare a activității deoarece nu exista o unică persoană juridică.

În concluzie, s-a considerat că reclamanta CN H. SA nu a

fost persoană juridică de tip capitalist, că nu a deținut în proprietate

imobile de care să fi fost deposedată abuziv, că nu i-a fost interzisă

activitatea în perioada comunistă, că nu are calitatea de continuatoare a

activității S.A.R. Petroșani și ca atare nu are vocație la restituirea unor

imobile care au fost în proprietatea S.A.R. Petroșani.

Nefiind întrunite cerințele art. 1, art. 3 lit. c) și art. 22

din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a respins contestația reclamantei

împotriva dispoziției primarului municipiului Petroșani.

În contra acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 266/A

din 13 martie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că

instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere din acțiune când a

stabilit că apelanta nu este continuatoarea activității S.A.R. Petroșani și a S.C.

Totodată, instanța de apel a apreciat că, în mod legal, s-a

constatat că apelanta-reclamantă, ce a fost întreprindere socialistă de stat,

nu a avut în proprietate imobile care să fi fost preluate abuziv de stat și nu

a făcut dovada că după încetarea personalității juridice a S.A.R. Petroșani, a

fost continuatoarea activității acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.:

Astfel, recurenta-reclamantă a susținut că decizia instanței

de apel cuprinde motive străine de natura pricinii atunci când a stabilit că

sunt îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, numai

întreprinderile particulare care au deținut în proprietate imobile și și-au

continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii, mai ales că art. 3

lit. c) din Legii nr. 10/2001 nu condiționează restituirea de calitatea

persoanei juridice de întreprindere particulară.

Este de notorietate că prin naționalizare toate

întreprinderile particulare au fost transformate în întreprinderi de stat,

acesta fiind chiar sensul Legii nr. 119/1948 iar CN H. SA a continuat în mod

neîntrerupt activitatea de exploatare a cărbunelui a fostei S.A.R. Petroșani;

Recurenta a mai invocat faptul că decizia pronunțată are la

bază aplicarea greșită a legii în sensul că modificările art. 3 din Legea nr.

10/2001 aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se aplică cauzei de față întrucât

s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.

Pe de altă parte, greșit, s-a considerat că instanța de fond

s-a pronunțat implicit asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să se

constate calitatea CNH SA Petroșani de continuatoare a activității S.A.R.

Petroșani întrucât motivarea nu îndeplinește condiția legală de a fi în strictă

concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv. Motivarea deciziei

nu este completă, pertinentă, omogenă și convingătoare ceea ce atrage nulitatea

acesteia;

Ultimul motiv invocat de recurentă se referă la împrejurarea

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate de

reclamantă care conduceau la concluzia existenței calității de continuator al

activității S.A.R. Petroșani.

Intimata-pârâtă Primăria Municipiului Petroșani a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de

reclamantă.

Recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, legal s-a reținut că nu sunt îndeplinite în cauză

cerințele cumulative ale art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și că

apelanta-reclamantă nu a făcut dovada cu o hotărâre judecătorească că este

continuatoarea activității fostei S.A.R. Petroșani și că a avut în proprietate

imobilul a cărui restituire a solicitat-o. În acest sens, instanța a redat în

cuprinsul hotărârii conținutul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 ce prevede

că îndreptățirea la măsuri reparatorii a persoanelor juridice, proprietare a

imobilelor preluate în mod abuziv de stat, după data de 6 martie 1945 „este

condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data

intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să

fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

iar aceasta să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă,

prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu

cea desființată sau interzisă”.

În cauza de față, din înscrisurile depuse, rezultă că

terenul în litigiu a fost în proprietatea S.A.R. Petroșani (înființată în anul

1921) și a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948. Activitatea de exploatare

a cărbunelui a fost continuată de societatea SC înființată prin Decretul nr.

346/1949 și apoi de C.C. Petroșani iar în prezent de CNH S.A. din care face

parte și reclamanta.

Prin Legea nr. 119/1948 bunurile naționalizate de stat au

fost date în administrarea ministerului în a cărui domeniu de preocupare intra

obiectul întreprinderii naționalizate iar în cauza prezentă imobilul a fost dat

în administrarea (nu în proprietatea) Ministerului Minelor.

S-a apreciat în acest context că din dovezile administrate,

recurenta, nu a făcut dovada că a avut în proprietate terenul în litigiu și că

ar avea calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani, calitate ce

trebuia constatată prin hotărâre judecătorească.

Prin urmare, instanța a analizat toate înscrisurile depuse

de recurentă și care au stat la baza concluziei la care a ajuns prin decizia

pronunțată.

Nu este fondat nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. deoarece instanța de apel nu a făcut în cauză aplicarea

modificărilor aduse art. 3 din Legea nr. 10/2001 prin O.U.G. nr. 184 din 18

decembrie 2002, tocmai pentru că acțiunea de față a fost introdusă anterior

acestor modificări și pentru a nu încălca principiul neretroactivității legii

civile.

Față de cele ce preced recursul declarat de reclamantă,

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta CN H. SA împotriva

deciziei nr. 266 din 13 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai

2004.