ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7560/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

P.H., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, a solicitat anularea hotărârii nr. 1256

din 6 decembrie 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea de

acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și obligarea acesteia,

la emiterea unei noi hotărâri favorabile.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 242 din 17

februarie 2004, a respins acțiunea, reținând legalitatea hotărârii contestate.

Considerând hotărârea ,nelegală,

reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței

și în fond, admiterea acțiunii, întrucât cu probele administrate a făcut dovada

refugierii; în perioada 1941 a fost mobilizat ca ofițer de rezervă și apoi

trimis pe front, unde a efectuat un stagiu de trei ani, contribuind la

izgonirea hoardelor ungurești din Ardealul de Nord.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, reclamantul nu face dovada

că se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru

a beneficia de statutul de persoană strămutată sau refugiată pe motive etnice.

Astfel, reclamantul, a depus două

documente, o copie de pe livretul militar, incompletă, din care nu rezultă nici

măcar titularul și care nu cuprinde decât activitatea militară desfășurată și o

copie după legitimația de veteran de război.

În consecință, soluția instanței, de

respingere a acțiunii, este legală, astfel că recursul se privește nefondat și

în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.H.

împotriva sentinței civile nr. 242 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2004.