ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7560/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.H., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, a solicitat anularea hotărârii nr. 1256 din 6 decembrie 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri favorabile. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 242 din 17 februarie 2004, a respins acțiunea, reținând legalitatea hotărârii contestate. Considerând hotărârea ,nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, întrucât cu probele administrate a făcut dovada refugierii; în perioada 1941 a fost mobilizat ca ofițer de rezervă și apoi trimis pe front, unde a efectuat un stagiu de trei ani, contribuind la izgonirea hoardelor ungurești din Ardealul de Nord.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, reclamantul nu face dovada că se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de statutul de persoană strămutată sau refugiată pe motive etnice.

Astfel, reclamantul, a depus două documente, o copie de pe livretul militar, incompletă, din care nu rezultă nici măcar titularul și care nu cuprinde decât activitatea militară desfășurată și o copie după legitimația de veteran de război. În consecință, soluția instanței, de respingere a acțiunii, este legală, astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.H. împotriva sentinței civile nr. 242 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.