ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1584/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 septembrie

2002, reclamanta R.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 129 din 27 august 2002

emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității sale de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din

motive etnice.

Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința nr. 567/CA/P

din 28 octombrie 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 129

din 27 august 2002 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască

reclamantei calitatea de persoană strămutată în perioada 7 iunie 1942 – 6

martie 1945.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că

părinții reclamantei au fost strămutați pe motive etnice de la 25 octombrie

1940 până în luna aprilie 1945 și la data nașterii reclamantei, locuiau în

comuna Sadova Nouă, localitate aflată pe teritoriul Ucrainei.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea

hotărârii în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că strămutarea în altă

localitate decât cea de domiciliu a fost greșit reținută în cazul intimatei

care, nefiind născută la data refugiului părinților săi, nu avea domiciliul

într-o localitate de unde să fi fost strămutată. De asemenea, recurenta a

arătat că, din probele administrate în cauză a rezultat că intimata a avut

domiciliul în URSS până la 15 martie 1944 și numai de la această dată a fost

strămutată din motive etnice, fiind în drept să beneficieze de prevederile

Legii nr. 189/2000, așa după cum s-a reținut în actul administrativ anulat

greșit de instanța de fond.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins

pentru următoarele considerente:

Fiind născută după data la care părinții săi au

fost expulzați din motive etnice din satul Scărișoara, comuna Pișcolt, județul

Satu Mare,  ca localitate de domiciliu, intimata a avut, asemenea părinților

săi, statutul juridic de refugiat.

Susținerea din recurs că intimata a avut acest

statut numai de la data de 15 martie 1944, când a fost strămutată din URSS,

este nefondată, reținându-se că, după strămutarea din județul Satu Mare,

familia intimatei a fost obligată să se refugieze în mai multe localități și

până la 6 martie 1945, nu a avut o locuință statornică sau principală.

În consecință, instanța de fond a

analizat corect situația de fapt dovedită cu probele administrate și a stabilit

judicios dreptul intimatei de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000

pentru perioada 7 iunie 1942 – 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 567/CA/2002 – P din 28

octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie

2003.